Despre ultima vreme

Imi pare ca anul asta iarna vine mai devreme. A dat deja o ninsoare slaba, nu suficient sa se astearna omat pe jos, dar suficient sa ma bucure gandind ca vom avea o iarna normala.
Ziua s-a scurtat bine, alt motiv de bucurie, caci inserarea si frigul ne baga in casa mai devreme, avem seri mai lungi in care stam la o vorba cu totii sau fiecare isi vede de cate ceva, in linistea sparta din cand in cand de sunetele lemnelor din soba. O adevarata binecuvantare dupa asa sezoane agitate.

Desi ziua s-a scurtat, treburile zilnice din gospodarie sunt inca aceleasi, asa ca peste zi avem un ritm usor alert ca sa apucam sa terminam tot ceea ce avem de facut.

Frigul e din ce in ce mai accentuat si de cateva dimineti incoace gasesc totul inghetat. Aerul este tare, curat si rece, cerul este cristal, iar natura a inceput sa ne rasfete zilnic cu cate un rasarit super colorat.

Si cel mai mult imi place cand gasesc folia solariilor "inflorata" dimineata, lucru ce-l iau ca pe un cadou special adresat numai si numai mie.

Iar daca e frig afara, evident ca e simtit de toti. Asa ca ajut animalutele din dotare cu mancare si apa caldute. La fel si pasarilor am inceput sa le pun dimineata apa calduta, deocamdata le este suficient. Cand or veni gerurile mari, le voi pune si peste zi, schimbandu-le apa de cateva ori.

De mult timp am observat ritmul lor de a trai. Iar seara, cand le vad ca au mancat si se retrag in cotete la culcare, am vazut ca incep sa simt si eu oboseala si organismul imi spune ca e timpul ca sa ma odihnesc. Ne-am schimbat mult ritmul de a trai de cand ne-am mutat aici. Am inceput sa mancam dimineata, lucru care in oras mi se parea foarte aiurea, in plus pur si simplu nu puteam inghiti nimic in afara de cafea. Aici natura ne-a reglat organismele dupa ritmul ei.

La fel a facut cu pomii si copacii care s-au dezgolit de tot si sunt locuiti de gugustuci si vrabii. Din cand in cand mai apare si cate o ciocanitoare galagioasa.

Prin gradina, pe sub copaci, avem un covor frumos colorat si ma bucur de el atata timp cand o sa fie.

Dar si pete de culoare care-mi par putin tipatoare, fara a strica peisajul.

Prin tot ce se petrece natura ne pregateste de odihna placuta si de ritmul domol al iernii. Duminica mi-am facut si eu debutul acestei perioade.
A fost un vant nebun si aproape de pranz am ramas fara curent. Asa ca dupa masa, dupa ce mi-am hranit baietii si animalutele, dupa ce m-am asigurat ca toti sunt in regula (Adi, infrant de caldura sobei, adormise ca un pui la el in camera cu matoancele pe el, iar Lucian se dusese in solarul mare ca sa faca schita viitoarei rasadnite care va fi uriasa), m-am bagat in pat invelita in patura mea pufoasa si, in sunetele molcome ale focului, am citit :). Trei ore bune am fost insotita de incantatorii Cavaleri ai Ordinului Basarab ai lui Ioan Dan, o carte care imi place sa o recitesc din cand in cand.
Si da, nu m-am simtit deloc vinovata ca am citit in mijlocul zilei, din contra am savurat la maxim si abia astept sa repet. Cat de curand va fi, caci mult nu mai avem de aranjat si pregatit pentru iarna.

Gradinareala de noiembrie

Credeati ca daca ne apropiem de mijlocul lui noiembrie nu mai gradinarim? Neeee! Nu stam, nu stam deloc. In solar se pot cultiva plantute multe si destul de variate, chiar daca iarna e pe aproape.
Bineinteles ca nu vor fi la fel de mari ca cele din primavara, nici la fel de rodnice, dar cu putina grija si atentie putem avea salate suficient de diversificate, ceapa si usturoi verde, patrunjel si alte minuni.
Asadar, gradinareala de noiembrie ar fi cam asa.
Semanare si apoi plantarea la loc definitiv a rasadurilor de salata verde. Sunt mai multe soiuri care-s rezistente la frig si ger.

Din pacate, in perioada asta cu umezeala ridicata riscurile aparitiei bolilor sunt foarte mari. De aceea trebuie sa acordam o atentie foarte mare aerisirii solarului, a curatarii parcelelor de buruieni verzi sau uscate, astfel incat plantele sa fie bine aerisite. Nici asta nu garanteaza ca nu or sa apara boli, dar le face mult bine.
Au aparut si la noi boli la plantele adulte din cauza umezelii foarte mari, dar si din cauza ca nu am curatat la timp parcelele. Asa ca nu ne ramane decat sa adunam buruienile, sa rupem fara mila frunzele afectate, sa afanam pamantul dintre plantute si sa aerisim solarul cat mai bine. Abia astept o zi cu soare!

Rucola

Soiuri de mustar

Rucola, spre deosebire de alte plante, creste binisor in perioadele in care nu avem soare, avand probleme in perioadele calde, dar nici ei umezeala nu ii face bine deloc. Germineaza foarte repede si creste destul de rapid.
Asa ca am mai semanat o parceluta de rucola si in paralel avem grija de cea existenta.

Mustarul e o minune de planta, imi plac la nebunie frunzele lui. Mai ales in perioada asta cand avem plante ajunse la maturitate, iar gustul si aroma frunzelor sunt foarte accentuate, in special la cel rosu care e foarte picant avand un gust de hrean.

Au aparut boli printre culturile de mustar, dar le-am curatat si astept sa-si revina. Noroc ca am vazut la timp si boala nu s-a raspandit peste tot.

Ca sa fiu sigura ca voi avea pe tot parcursul iernii frunze de mustar, am mai semanat doua parcele. In perioadele cu ger vor fi mai mult stagnate, asa ca am nevoie de cat mai multe plante ca sa nu epuizez culturile.

O alta planta care se poate cultiva in perioada rece este spanacul, asa ca acesta nu ne lipseste din solar. Bineinteles ca frunzele vor fi mici, nu va fi la fel de productiv ca primavara, dar vom avea frunze gustoase de spanac.

Pe langa parcelele existente, am mai semanat cateva parcele bune. A germinat destul de repede, cam in 5 zile, dar creste mai greut acum.

Este afectat de lipsa soarelui, a cam stagnat, dar si aici solutia este sa ai cat mai multe parcelute, ca sa ai de unde culege in asa fel incat sa nu epuizezi plantele. Asa ca mai avem de semanat spanac.

Usturoiul verde nu-i foarte afectat de perioadele fara soare, dar trebuie pus din timp in pamant. Incolteste foarte greu si creste destul de greu. Dar creste si avem usturoi verde si iarna. Avem puse cateva parcele de usturoi care-s in diferite stadii de crestere.

Ceapa verde creste bine, n-are ea probleme cu lipsa soarelui, este o cultura sigura, asa ca toamna-iarna nu ne lipseste niciodata din solar. Avem multe parcele cu ceapa in diferite stadii de crestere si vom mai pune in continuare.

Ridichiile de luna sunt afectate si stagnate, avem ceva parcelute, dar nu stiu daca vor mai avea timp sa creasca suficient pana la primul ger adevarat. Desi planta in sine rezista la ger, ridichea nu prea are un gust grozav iarna.

Kale si mangold. Anul asta am pus vreo trei soiuri de kale si zau de-mi pare rau. Plantele cresc bine in perioada asta, vor creste si in cea friguroasa, daca vor avea soare.

Si aici merg pe principiul cat mai multe parcele ca sa nu-mi epuizez plantele, asa ca avem o multime de parcele cu kale si mangold in diferite stadii de crestere, in plus mai avem si rasaduri de pus la loc definitiv.

Ca si o concluzie: chiar daca suntem la mijloc de noiembrie, chiar daca iarna e la un colt, avem o gramada de treaba in solarii.
Pe langa cele de mai sus, avem parcele care s-au golit si trebuiesc lucrate, aranjate si apoi cultivate ori cu culturi pentru iarna, daca avem rasaduri facute din timp, ori cu culturi pentru primavara devreme.
Sa nu uitam curatenia din solarii, smulsul buruienilor care cresc ca nebunele, udatul, aerisitul, spargerea crustelor de pe parcelele cultivate si ingrijirea fiecarei plantute in parte.
Si in paralel cu asta ne facem planul pentru culturile de vara-toamna :).

Semintele asteapta cuminti si rabdatoare in pliculetele lor si parca le aud promisiunea cum ca anul care va veni va fi unul absolut fantastic. Abia astept :).

Alegeri, decizii, motive

Putem sa-i spunem acestei postari ca-i un fel de refulare. Un rezultat al mai multor intamplari recente. Un raspuns sau o clarificare.
Va dau mai jos cateva exemple. Sper sa nu ma lungesc, dar cum sunt nevorbita, cine mai stie :).

 * Am fost recent in Bucuresti in vizite la neamuri ca ma usca dorul de ei. La intoarcere am oprit in Auchan-ul de pe Maniu sa ne refacem stocul de cafea si sa mai tragem un ochi la legumele care le vand. Trecand peste faptul ca aveau niste ceapa verde fara nici un miros de ceapa (cum mama naibii reusesc sa o faca asa?!), am auzit o discutie intre doua tipe la raionul de lactate:
- Auzi, ce smantana sa iau? Lichida sau solida? Pentru ca la ciorbe se pune d-aia lichida.

 * Saptamana trecuta a aparut in online un articol despre noi. O surpriza placuta a fost ca multi ne-au felicitat si incurajat si am descoperit ca sunt oameni care chiar au urmarit blogul si stiu multe despre noi. Insa unii s-au apucat sa compare mere cu pere, s-au apucat sa ne faca socoteli la bani, la castig, iar cineva a spus ca nu ne permitem un all-inclusive (asta chiar m-a facut sa rad, stiindu-mi firea si felul de a fi). Insa dintre toate comentariile, unul mi-a atras atentia. In el cineva spunea ca o sa faca si el acest pas dar la pensie, cand stie ca-i vine un venit sigur lunar si se intreba de ce am facut-o pentru ca nici noi nu intinerim si la batranete e mai greu de muncit.

 * Sambata asta m-am dus pana la magazinul din sat. Acolo cineva mi-a spus ca tot nu intelege de ce am lasat noi Bucurestiul pentru praful din Rascaeti. Iar eu tot nu pot sa inteleg de ce ei nu inteleg!

Pai s-o luam pe rand, zic.
In momentul in care am auzit smantana lichida, in cap mi-a venit imaginea oalei de lut a lui mamaie plina cu smantana sau galetusele de smantana pe care le iau de aici din sat. Poti sa te joci cu ele, pline fiind: sa le rotesti, sa le rastorni cu fundul in sus, sa le arunci si prinzi - smantana aia nu o sa cada niciodata din ele! Natural, nu exista smantana lichida. Numai faptul ca stiu lucrul asta, ar fi unul din motivele mutarii. Iar faptul ca putem consuma smantana adevarata, ar fi altul.

Alt motiv ar fi ca m-am saturat sa mi se spuna fel si fel de lucruri idioate prin fel si fel de mesaje si sa fiu obligata sa consum ceea ce-mi zic ei. De exemplu, cat de nociv este laptele crud, baut caldut imediat dupa muls si care mi se acreste intr-o zi, dar cat de bun si sanatos e cel mort din cutie de carton valabil un an, cel putin. Sau branza facuta-n casa din lapte crud. Sau ouale. Sau ca trebuie, e imperios necesar chiar, sa cumpar nu stiu ce produs, pentru ca merit. Sau ca la ciorba se pune smantana lichida.
Lucrurile astea nu mai tin. Am inteles metoda, am inteles cauza, nu-mi place si refuz.
Fiecare trebuie sa poata alege ceea ce crede ca-i mai bun pentru el.

Atunci cand cineva vorbeste prima data cu noi, prima intrebare este: care a fost motivul pentru care v-ati mutat? E o intrebare normala si fireasca la care raspund cu placere: stres, praf, mizerie, targete, vanzari, aglomeratie, galagie, telefoane, rapoarte, blocaje, stat cu orele-n trafic, faptul ca nu eram langa copil etc (cel mai mult m-a durut si ma doare si o sa ma doara toata viata faptul ca nu am fost langa Adi cand a facut primul pas si a trebuit soacra-mea sa-mi povesteasca. Eu eram la birou, la munca. Atunci am realizat ca nici o suma de bani, oricat ar fi de mare, nu poate justifica aceasta lipsa pe care o am: faptul ca nu am vazut primul pas facut de copilul meu.)
Printre altele, am visat si ceva de genul asta:

Si il am. Ce vedeti in poza de mai sus este o sosea pe langa sat (se vede satul in dreapta sus). In stanga sus se vede una din cele patru paduri care-l inconjoara.
Ei? Cum e dimineata pe la 08.30 pe Maniu :)?

 Revenind, imediat dupa prima intrebare, inevitabil, a doua intrebare este: aveti apa calda/baie?
Ma! atat ma enerveaza intrebarea asta de nu pot sa spun! Tin minte ca i-am raspuns odata cuiva mai cu nervi, exasperata de intrebarea asta si de faptul ca nu se stie un lucru atat de banal: Da, frate, s-a inventat apa calda si la tara! Si unii de pe acolo au baile cat sufrageria ta! Intorci caruta-n ele!
Mi-a parut rau imediat dupa ce mi-a iesit porumbelul pentru ca mi-am dat seama ca informatiile nu ajung in presa si la tv, adica acolo unde se uita tot romanul. Ca se promoveaza tot ce-i mai rau si mai urat si altceva nu are loc. D-aia am si renuntat la televizor de mai bine de sase ani. Dar asta e un alt subiect.
Asadar, alt motiv: spatiu mare, curte si gradina, confort. Ca vin la pachet cu multa munca, asta e partea a doua, dar trebuie sa iei in calcul ca sedentarismul face ravagii in organism. Iar daca la tara ti-e "jena" de munca, mai bine las-o balta!

Un alt motiv pentru care ne-am mutat la tara a fost Adi.
Adi, cam pana-n intr-aIII a - a IV a a fost un copil foarte slab, foarte palid, transparent chiar, cu niste cearcane mari, negre si adanci, cu nasul mereu curgand, cu gatul mereu inflamat, deseori cu puncte de puroi in gat, cu alergii la tot si toate. La un moment dat avea niste bube pe picioare de imi era jena sa il las in pantalon scurt si-mi plangea sufletul pentru el.
Am fost cu el peste tot, evident. A inghitit saracu` antibiotice si alte porcarii prescrise, fara a avea nici un rezultat. Insa o singura doctorita (si a fost ultimul control pe care i l-am mai facut in privinta asta) mi-a spus ca e un mic alergic, ca nu ii prescrie nici un tratament medicamentos pentru ca nu e bolnav in adevaratul sens al cuvantului, dar ca i-ar prinde foarte bine aerul si mancarea de tara.
Dupa o luna de stat aici, fiind si vara, Adi s-a bronzat si a capatat un aspect sanatos. Iar aspectul i-a ramas asa si acum, desi nu putem spune ca sta numai pe afara, fir-ar mama lui de computer!. La cca 2-3 luni de cand ne-am mutat aici, alergiile s-au oprit. De tot. A mai racit de cateva ori, insa a avut forme usoare care au trecut c-un ceai si o supa. Nu febra, nu bolit la pat. Noi, Lucian si cu mine, nu am mai racit deloc de cand suntem aici. Lucian are 1.85m in inaltime, iar Adi, care luna asta face 16 ani, l-a depasit pe taica-sau cu juma` de lat de palma, fiind si mult mai legat, mai voinic decat el.
NU spun ca lucrul asta e valabil pentru toti copiii, spun numai ceea ce ni s-a intamplat noua.

Mai vreti motive? Mai luati motive :).

In privinta pensiei, zic asa: hai sa fim optimisti si sa credem ca pana ne-o veni randul sa intram in pensie si cativa ani dup-aia, sistemul de pensii de stat nu o sa dea faliment.
De ce ar crede careva ca doar patronul la care lucreaza poate plati taxele si asigurarile la stat, iar tu, cel care lucrezi in firma ta, nu ai face-o? Ce-i diferit? Nimic, poate doar faptul ca stii exact si sigur cat si ce ai platit, ca am mai auzit cazuri cand unii au zis ca platesc oamenilor taxele si nu au facut-o.
Iar in ceea ce priveste all-inclusive-ul, sarind peste nelamurirea pe care o am (de ce ar crede careva ca idealul meu in viata a fost sau este sa muncesc un an ca sa stau o saptamana la un hotel aglomerat si zgomotos cine stie pe unde), am sa arat o mica parte dintr-un altfel de "all-inclusive":

Evident, este vorba de alegeri si moduri de a privi viata. Este vorba de ceea ce iti doresti de la viata.
Fiecare alege ce crede ca-i mai bine pentru el. Dar inainte de asta trebuie sa te informezi, iar astea nu-s vorbe-n vant.
Sunt una din persoanele care am ales o viata mai simpla, mai linistita, mai saraca, din punctul unora de vedere. Eu o consider cu mult mai bogata fata de cea din Bucuresti. Desigur ca ei se refera la partea financiara. Desigur ca eu ma refer la restul aspectelor prin care iti poti face o viata mai plina, mai bogata, mai frumoasa. O viata pe care s-o simti cu adevarat c-o traiesti, nu s-o simti ca trece pe langa tine.
Am ales sa fiu sclav pe plantatia mea decat pe a altora. Noii mei sefi, plantele, sunt mult mai reusiti decat cei umani (a nu se intelege ca am avut parte numai de sefi naspa, ca nu-i deloc asa!).
Arat ca se poate si altfel.
Promovez si recomand viata la tara, dar spun tututor mereu si mereu ca viata la tara nu e pentru toti, ca nu e o viata usoara. De aceea trebuie sa te informezi.
Sunt alegerile noastre si cine vrea sa vada, vede. Cine vrea sa inteleaga, intelege.
Cine nu, nu-i bai mare. In timpul asta, de cand lucrez cu plante si animale, am invatat ca Natura nu face nimic aiurea si fara rost. Cumva, face ca totul sa fie foarte echilibrat.