Intalnire

Este sase si un pic dimineata, imi iau cana de cafea si ies incet afara din casa, sa nu-mi trezesc baietii si pe Jedi ( care doarme cracanata pe spatele lui Adi ).
In curte cainii si pisicile sunt lungiti, incovrigati, somnorosi, dar atunci cand ma simt, se trezesc si fiecare ma saluta in felul lor : un marait scurt si melodios de Bela, o miorlaitura lunga si ragusita de Tonto, o mangaiere de la Fane ( intotdeauna a fost un adevarat domn), o miorlaitura caineasca de Ursu si niste labe pe piept si o zgaltaitura zdravana de Mairon capiat.
Scap de ei intr-un final, imi aprind tigara, sorb cu pofta din cafea si imi inspectez " vastele teritorii ". Puii sunt in curte la plimbare si cautat prin iarba, ei stiu ce. Cate o rata merge agale spre poarta. Vulturica impreuna cu o brahmuta ( ca ailalta tot nu vrea sa renunte la clocit nisipul din magazie) apar si ei din spate, el un pic in fata ei, ca si cum ar conduce-o, ca si cum i-ar arata drumul.
Peste gard, in lucerna vecinului, il vad pe Blondu. Iar au aparut gainile vecinei care trebuiesc neaparat curtate. Numai de el!
 Linistea diminetii este sparta din cand in cand de cantecul cocosilor, este un aer tare si racoros, iarba uda de la ploaia de azi-noapte mi-a spalat temeinic papucii.
Imi ridic ochii spre cer si vad o urma alba pe el, o ascensiune a unui avion.

 

 Spectacolul este frumos, totusi am impresia ca locul lui nu ar trebui sa fie acolo, prea deranjeaza albastrul curat al cerului, parca l-ar zgaria.
Dintr-o data un tipat de pasare speriata alunga linistea din curte. Se aude din spatele meu. Ma intorc, dar in curte nu se vede nimic.
Totusi, continui sa ma uit la fiecare pasare si animal, incerc sa-mi dau seama care a tipat, pentru ca nu era un tipat oarecare, era un tipat de frica.
Iar se aude tipatul ingrozit, il recunosc pe Blondu si o iau la fuga spre gard sa vad ce i s-a intamplat.
Fac cativa pasi, dar pasarea care s-a oprit pe gardul meu ma face sa ma opresc.
Nu am vazut ceva mai frumos! E splendida!
Este mare, are pene maro- roscat, un cioc curbat, ochi amestecati, galben cu negru, hipnotizanti.
Se uita fix in ochii mei, fara nici o frica, parca m-ar sfida, iar eu simt ca incep sa ametesc un pic.
Apoi, dupa ce s-a hotarat ca m-a sfidat destul, isi intinde aripile, care-s lungi, foarte lungi, face un mic ocol prin fata mea si pleaca.
Blondu urla in continuare ajuns langa gard, cauta o gaura pe unde sa vina acasa. Este foarte speriat, il chem cu glas incet si calm, iar el incepe sa merga cu grija spre spartura pe unde a iesit.
Ajunge in curte, ma uit la el si constat ca nu are nimic. Nu e lovit sau ranit, este numai speriat.
O sa fie bine, poate ca avea nevoie de asa o lectie, prea umbla ca apucatul peste tot.
Pasarea care l-a atacat arata cam asa :