Un moment intr-o seara

Sambata seara. Dupa o zi plina, cu treburi casnice si gatit dimineata, iar dupa pranz cu munca in solar, i-am declarat lui Lucian : Gata, ma declar invinsa pe ziua de azi. Ma duc sa inchid pasarile si intru in casa. Nu mai sta nici tu mult.
Am plecat cam pe trei carari, picioarele erau revoltate, spatele nu-l mai simteam, iar in fata ochilor imi jucau numai seminte de rosii, vinete, ardei.
Am iesit din solar prin spate si am luat-o prin gradina mergand agale.
Se lasase seara bine, in aer se simteau niste mirosuri placute, se lasase frig, iar in departare se auzeau sunetele clopotului de la biserica. Sambata seara, dupa apus, intotdeauna bate clopotul la biserica, semn ca e timpul ca oamenii sa se opreasca din munca, pentru ca incepe duminica, ziua in care teoretic nu ar trebui sa se munceasca.
Imi continui mersul agale indreptandu-ma spre curtea pasarilor, fiind insotita de Mairon, care nu ma scapa din ochi niciodata, intotdeauna este langa mine cand sunt pe afara sau ma asteapta in fata usii cand stau in casa.
Ajung la pasari si inchid usa cotetului gainilor. Ele intotdeauna intra la culcare toate, fara comentarii, spre deosebire de rate care nu prea au chef cateodata sa intre in cotete. Si de data asta gasesc doua rate mai rebele care nu vor sa intre la culcare.
Le cert si cu ajutorul lui Mairon reusesc sa le bag in cotet.
Apoi ma intorc cu spatele la cotete si cu fata la campul care-mi este vecin. E atata liniste. Stau nemiscata si ma uit la plecarea soarelui.

Frumos.
De-a lungul strazii, undeva in departare, se aud rasete si voci. Oamenii si-au incheiat socotelile cu gradinile pe ziua asta. Toata ziua s-a muncit. Unii si-au curatat o parte din gradini, altii si-au inceput taierile la pomi. De-a lungul intregii zile am auzit tacaniturile foarfecilor atunci cand maini dibace taiau crengutele nefolositoare ale pomilor.
Acum, la semnalul clopotului, oamenii s-au oprit din munca si inaintea cinei au iesit pe la porti. Sunt in grupuri de doi-trei-patru oameni. Sunt vecini sau prieteni sau rude care stau la o vorba, la o gluma, la o mica sueta. Rad, vorbesc, povestesc, intr-un cuvant se relaxeaza.
Stau si ma uit la apus, ascult rasetele oamenilor si prin intuneric il aud pe Mairon scotand niste sunete ciudate. Ridic aparatul, il indrept in directia lui si-l surprind.

Ma uit la ce a iesit in poza, nu-mi dau seama de forma lui sau de ce facea in momentul ala si incep sa rad. Un ghemotoc negru, care ne iubeste mult pe toti trei. O zapaceala de catel.
Parca nu-mi vine sa intru in casa, dar trebuie sa pregatesc masa de seara. Mai arunc o privire la soarele care isi ia ramas bun...

... si cu parere de rau las linistea cea binefacatoare, las rasetele oamenilor, il las si pe Mairon si intru in casa.