Review 2016 (postare lunga cat un an)

Cum-necum uite ca am ajuns aproape de finalul acestui an. M-am gandit mult daca sa mai fac acest review sau nu pentru ca in anul asta s-au intamplat mai multe lucruri rele decat bune si nu am vrut sa incarc pe nimeni cu greutatile noastre. Dar am decis ca totusi ar trebui sa fac un rezumat al lucrurilor bune, sa continui ceea ce am inceput, chiar daca postarea va fi mai scurta decat in anii trecuti.
Asadar, sa incepem! Ianuarie 2016 a venit cu zapada, cer senin si o iarna aproape ca pe vremuri.

Ne-am bucurat de zapada si vremea frumoasa, iar in zilele calde si insorite am lucrat in solarii.
In februarie am inceput sa instalam rasadnita si am inceput lucrul la rasaduri. Plantele din solarii aratau cam asa la acea vreme.

Martie a venit repejor aducand vreme calda, soare, flori de primavara si ... pe Dora☺.

Si fara sa ne dam seama, uite cum ne-am trezit la inceput de aprilie cu o gramada de rasaduri de plantat. Pe 9 aprilie am pus prima tura de rosii, plus cateva rasaduri de gulii si sfecla.

Si apoi a inceput nebunia! Lucru in solar, lucru in gradina, sapat, plantat, udat.

Pe la mijlocul lunii aveam deja lucrata jumatate de gradina cu gulii, sfecla, mangold, bob, dovlecei, iar in solarii urlau rasaduri nerabdatoare a plantare si livrare .

A urmat o perioada absolut nebuna cu livrari in fiecare zi, cu pregatit comenzi in fiecare zi si plantat rasaduri in miez de noapte.
Dar la sfarsitul lunii aveam solarul mare plin, jumatate cu cultura de salata, spanac, mustar, kale, rucola, cealalta jumatate plantat cu rosii, ardei, castraveti.

Iar pe cel mic am reusit sa-l umplem cu rosii, vinete, castraveti, pepeni si ardei iuti.

Intre timp, afara inflorisera pomii, iar Dora ni se urcase in cap :).

Si iata ca a venit mai si a inceput regresul. Sute de rasaduri s-au dus naiba mancate de afide sau taiate de coropisnite. Ca in nici un an pana acum, am consumat si rezerva - rezervei la rasaduri si am mai semanat in plus. Dar totul a fost in zadar, daunatorii ne-au dovedit anul asta.

Cu toate astea, aveam rezultate la rosiile din solar si plantele din gradina.

 Iar spre sfarsitul lunii munca noastra era in stadiul asta:

Si pe viteza repede-inainte am intrat in iunie si am iesit din iunie bucurandu-ne de primele rosii ale anului, de primele vinete si de... primii pui ☺

Si tot in iunie am reusit sa plantam cultura de rosii pentru toamna.

Iulie a fost generos cu noi in ceea ce priveste rosiile. De fapt, pot sa spun ca anul asta a fost numai anul rosiilor.

Tot in iulie am dat startul la conservaraie,

am semanat in zadar, la fel ca si primele trei, a patra cultura de castraveti din anul asta,

am semanat salata pentru toamna,

dupa care am defrisat culturile dintr-un solar intreg, pentru ca din cauza paianjenului rosu tot din el a fost distrus,

iar inceputul lui august ne-a gasit cu culturile de toamna plantate.

August a fost caracterizat de conservaraie. Dimineti neincepute si miezuri de noapte aromate de sucuri, nectaruri, zacusti si alte nebunii pe care le-am incercat anul asta.

Iar spre final de luna august au aparut omizile care au terminat ce incepusera afidele si paianjenul rosu.

Anul asta au fost foarte multe si foarte agresive, fapt ce ne-a facut sa incepem sa culegem mai devreme din gogonele si astfel sa ma apuc mult mai devreme de muraturi.
Rosiile din cultura de toamna au fost la fel de distruse de ele si nu am reusit sa culegem decat cateva kilograme de gogonele.
Si uite asa in septembrie am inceput sa defrisam masiv, am scos rosii, vinete si ardei si am continuat culturile de toamna.

Iar verziturile aratau binisor, desi erau gaurite si mancate de omizi.

In octombrie ne-am bucurat foarte putin de cateva rosii, dar am avut din plin legume si verdeturi de toamna.

In noiembrie am continuat plantarile si semanaturile, am ingrijit culturile existente si ne-am facut planul pentru anul ce vine.

Si uite cum ajuns in zilele noastre, in decembrie la final de an. Plantele arata binisor, dar sunt stagnate din cauza frigului.

Dar suntem multumiti de ele, ce le-am mai putea cere. E iarna.

2016 a fost un an greu pentru noi. Un an al naibii de greu! Multa munca in zadar, multe pierderi. Dar a fost si un an interesant din alte puncte de vedere. A fost un an al curateniei in relatiile de tot felul. Un an in care am spus NU la tot ceea ce ma tragea in jos, iar pentru mine asta e un lucru mare pentru ca de regula nu fac asa.

Pentru 2017 inca nu stiu ce sa-mi doresc. Inca ne privim de la distanta si ne masuram in priviri. Nu stiu daca e o presimtire, nu prea cred in asta, insa am impresia ca 2017 va fi un an care ne va aduce mari surprize. Sanatosi sa fim, vom vedea ce o sa fie.

Dar pana atunci va urez sarbatori linistite alaturi de cin` va e drag si multumim frumos tuturor celor care ne citesc, ne sustin si ne sunt alaturi.

Craciun fericit!