Ca la inceput de primavara

Avem o zi frumoasa, una cu ploaie, una cu vant, una de-ti ingheata toti creierii in cap, dar cum-necum am iesit din iarna.
Sincer zic, ma bucur. N-a fost ea cine stie ce iarna, dar duca-se! Vreau caldura, vreau flori, vreau bazait de albine si pasari chiraind prin pomi, pui de tot felul prin picioarele mele si verdeata peste tot.
Si sunt semne bune, va spun, am vazut pe la noi. Primavara e aproape.

Narcisele au boboci deja, sunt cele mai harnice. Apoi urmeaza zambilele care-s marisoare.

Lalele au dat, am apucat sa le vad varfurile. Numai ca madamele rate le considera trufandale si uite cum anul asta am "scapat" de saracele lalele. Nu-i nimic, in curand sper sa apara un gard pe ici, pe colo si astfel vor fi protejate pe viitor.
Prin curte si gradina au aparut fel si fel de firisoare verzi, am recunoscut menta si nesuferita de palamida, pomii au mugurei, la fel si Rosa Damascena (care nu stiu cum a reusit sa creasca peste iarna, in toamna nu erau atat de mari).
Inca n-am apucat sa intram in gradina, desi au fost cateva zile frumoase si as fi putut sa mut din salvie, rozmarin si alte plante asemenea lor. Nu-i inca timpul pierdut.
Ce mai avem prin curte? Avem gaini apucate de streche care oua la foc continuu, rate lenese, ratoi bataiosi, catei si matoance cu mult chef de joaca.

 In solarii alta e situatia. Plantele sunt mari si mult mai avansate, le-a ajutat si vremea buna.

Pe masura ce plantele cresc sau le recoltam, apar noi si noi razoare cu alte plante de sezon.

Bucuria cea mai mare sunt salatele care in sfarsit au crescut si-s una mai frumoasa ca alta.
Sa nu ziceti ca-mi laud puii singura, iaca na!

Nici restul nu se lasa mai prejos si cresc din ce in ce mai bine.

Ceapa si usturoiul verde sunt cei mai harnici, am avut grija anul asta sa ii pun langa cin` le e mai drag si le merge bine.

Ridichiile au fost victimele iernii, incepusera sa-si formeze rodul fix in zilele geroase. Am semanat alte ture, dar au mers foarte-foarte greu. De la ridichi de o luna au ajuns la ridichi de doua luni jumatate aproape. Mult a fost, putin a mai ramas.

Iar la partea de rasaduri, ca ea a mai ramas, stam bine,zic. In fiecare zi apar din ce in ce mai multe plante, iar cele aparute cresc asa cum trebuie.

 

Am terminat de semanat prima tura de rosii, ardei de toate neamurile si vinete, mai am aromatice si alte chestii, apoi va urma partea a doua de semanat tot din cele de mai sus. In permanenta trebuie avut rasad de rezerva.
Dar pana atunci vom intra cu zor si spor la repicat si in prima zi mai calda neaparat trebuie sa mut niste tufe in gradina.
Anul asta vom cultiva fiecare palma de pamant si trebuie avut grija cum le planuim. Abia astept :)!

Inceput

Despre una, despre alta

Am ramas de tot in urma cu anumite treburi, asa ca trebuie sa actualizam, zic.
Venira zapezile, trecura zapezile si iar a avut loc acel fenomen "paranormal". Pe masura ce zapada s-a topit, au inceput sa apara mai multe chestii care jur ca nu erau acolo cand a inceput sa ninga: plastic, sticle, ciorapi, papuci, lemne, pahare de plastic, farfuriute de la ghivece, un tricou al lui Lucian pe care il credeam dus in tara tricourilor pierdute, manusi si multe alte minuni.
Descreieratii de cainoci au ajuns la acea varsta. Oricat as ascunde, oricat le-as urca, le gasesc oricum, n-am nici o sansa. Exemplu de cadou matinal zilnic (continutul difera de la zi la zi, altfel ne-am plictisi, nu-i asa?):

Mai mult de atat, dimineata cand ies in curte pentru prima data, imi arata ceea ce au facut si-s tare mandri toti de asta. M-am resemnat. Stiu ca-i numai o faza si astept sa le treaca.

Matoancele au savurat zilele calde si cu soare din ultima vreme. Ziua leneveau la soare, cu pauze zgomotoase in care ma anuntau ca le e foame, iar seara o luau razna de tot: topaiau ca niste capre, se alergau chiraind, se catarau, se muscau, se jucau dupa cum le spunea cheful.

 

Gainile sunt grase si vad ca poftesc tare mult la verdeata. Cum apare vreun fir, dispare imediat. Au inceput sa oua bine si curtea-i plina de cantece in care-si anunta mandra treaba ce-au facut. 

Ratele inca nu au inceput, dar parca prin martie isi incep si ele ouatul.

Prin curte au aparut narcisele, irisii si zambilele, pomii au inmugurit si apar din ce in ce mai des fire de iarba si alte bozii. 

Sincer, dupa zilele astea frumoase care mi-au reamintit de abundenta primaverii, in care m-au bazait cateva albinute, nu mai vreau iarna si zapada. Dar e inca februarie si ne putem astepta la orice.

In solarii e o nebunie de-a dreptul :). Plantele cresc foarte frumos, ajutate de caldura si soare. Cand intru in ele, mai ales dimineata, miroase a pamant reavan, a ceapa si usturoi verde, a salata si spanac, a viata.

In plus, au aparut diferite plantute din semintele semanate cu ceva timp in urma. Unele-s in premiera, nu le-am mai cultivat pana acum.

Ce m-a uimit tare mult a fost capacitatea plantelor de a-si reveni dupa geruri. Rucola parea distrusa de tot. Initial am vrut sa cultivam ceva pe acea parcela, dar cum am avut locuri in alte parti ale solariilor, am amanat. Apoi am vazut ca incepe sa apara cate ceva verde printre frunzele moarte din parcela si am asteptat. Iar acum arata asa:

Nu au mai iesit frunze din toate radacinile, cam jumatate e pierduta, dar mi s-a parut ceva interesant si de retinut pentru viitor.

Si pentru ca am avut atatea zile frumoase, pentru ca plantele au crescut si-s tocmai bune de-o salata zdravana, normal ca profitam cat putem de ele.

Concluzii dupa patru ani - Mica afacere rurala

La finalul primei parti a acestei povestiri am folosit la repezeala cuvantul antreprenor, dar e un cuvant mult prea mare pentru ceea ce facem noi. Mica afacere e mai reprezentativ, zic.
Asadar, ca s-o luam de la inceputuri, se da urmatoarea "ecuatie": doi oraseni cam aerieni de felul lor, un marinar guraliv si o IT-sta mutaloaica, se muta la tara si se apuca de legumicultura in ideea ca isi vor face o mica afacere din care sa-si castige doua salarii, fara a avea nici o pregatire in acest domeniu, mai mult de atat, pana pe la o varsta, ei nici macar nu-i placeau plantele.
Isi construiesc un solar de 500mp, mai au si o gradina maricica, asa ca trec la treaba.
Usor de zis, greu de facut :).
In momentul in care au intrat efectiv in paine, s-au aratat urmatoarele aspecte:

• Lucratul pamantului

 - habar n-au avut ca pamantul poate fi atat de tare cand e uscat de seceta sau nelucrat de ani buni.
 - habar n-au avut ca perioada propice pentru lucratul pamantului e primavara cand in sol exista apa sau ca ar trebui udat mai intai, lasat sa traga si apoi intrat la maruntit.
 - habar n-au avut ca pamantul ca sa produca bine trebuie maruntit si nu ar trebui lasati bolovani; din bolovani nu iese nimic.
 - ca o continuare a faptului ca pamantul nu se poate lucra din cauza ca era foarte tare, in primul an ea a ajuns la concluzia ca sapa si cazmaua sunt tare rautacioase. Coada de la cazma are ce are cu capatana ei, iar sapa sare foarte usor din pamantul uscat si se infige fix in laba piciorului.
 - buruienile sunt nemuritoare, in schimb plantele cultivate au o viata foarte scurta. Uneori n-au viata deloc. Pur si simplu nu iese nimic din samanta respectiva.

• Seminte, plante, recolte

  - una din probleme a fost urmatoarea: bun! am pus samanta, a iesit planta, cand recoltam? cand e gata de cules salata, ceapa, castravetele etc?
 - cand e gata de plantat rasadul?
 - de ce plantele isi avorteaza florile?
 - ce mama naibii e chestia aia care mananca plantele?!
 - ce-s petele alea pe frunze?? de ce mi se strica rosiile? de ce nu produce fasolea, dovlecelul, castravetele etc, etc, etc? unde a disparut rasadul de salata abia plantat?

• Mana de lucru

Nu am avut si nici nu avem pe nimeni pe langa noi care sa ne ajute la lucrul in solarii si gradina. Nici parinti, nici frati, nici veri, nici nimeni. Suntem noi doi cu mainile din dotarea fiecaruia.
Dupa primul an in care ne-am mutat la tara, an in care am invatat cat de cat cu ce se mananca legumicultura, dupa al doilea an in care am inceput livrarile, din al treilea an, cererea fiind in crestere, volumul de munca a crescut.
In plus, apareau fel si fel de chestii care trebuiau rezolvate urgent, ca la orice gospodarie de oraseni mutati la tara, oraseni care nu prea stiau sa-si gestioneze timpul. Asa ca am hotarat sa aducem unul, doi zilieri in perioadele aglomerate.
Rezultatele, dupa ce se batea palma ca de maine vine la lucru, au fost urmatoarele:

1. Cel mai fericit caz, dar si cel mai rar: venea de maine la lucru si statea pana ce acel lucru se termina.
2. Venea de maine la lucru, statea in acea zi, dar de poimaine nu il mai vedeai. Evident, nu anunta.
3. Venea maine dimineata la poarta, dar cerea mai multi bani decat a cerut ieri. Clar, pleca asa cum a venit.
4. Cel mai frecvent caz: nu aparea deloc si nici nu anunta ca nu vine.

• Esenta unei mici afaceri asa cum o vedem noi

Desi pe parcurs au mai fost mici abateri (mici incercari) de la drumul asta,  ideea a fost si este: din gospodarie direct in farfurie. Adica, totul sa fie produs in gospodaria noastra, incepand de la samanta, pana la conservele pentru iarna.
Bun, ideea o aveam, trebuia de acum sa incepem sa vindem. Dupa cum se stie, in primul rand trebuie sa ai o idee despre cum sa vinzi si apoi nu poti sa vinzi oricum.
Si atunci devii un one man show, adica tu ordoni, tu executi.
Munca efectiva in aceasta mica afacere:

1. cultivarea plantelor cu tot ceea ce inseamna asta: lucrat pamantul, semanat, facut rasaduri, plantat, ingrijit, recoltare seminte etc.
2. promovarea produselor si un instrument prin care iti poti vinde produsele, in cazul nostru este magazinul online.
3. magazinul este lucrat pe platforma de la Presta, dar pentru functionare trebuie cumva "asamblat". Cam cum e mobila de la Ikea. Asa ca amandoi am invatat sa lucram pe Presta si l-am pus in functionare. Evident, nu e gata inca, mai are scapari, dar functioneaza.
4. pentru promovare am avut initial blogul, apoi pagina de facebook, apoi ajungi la concluzia ca ar trebui sa inveti si un program de marketing in care sa trimiti la o saptamana sau doua un newsletter catre clienti.
5. vinzi, vinzi, dar trebuie sa o faci legal, ca altfel te leaga astia. Asa ca iti faci un pfa mic. Dupa care automat si inevitabil vine contabilitatea. Nu imi place si n-o sa-mi placa niciodata contabilitatea. La inceput am cautat un contabil pentru conta in partida simpla. Pe care am intrebat, nimeni, dar nimeni nu stia s-o faca. Toti o stiau pe cealalta, nu-mi vine in cap acum denumirea. Asa ca n-am avut incotro, m-am apucat si de contabilitate.
6. livrarea comenzilor catre clienti.

• Concluzii, rezultate

 

Ne pare rau? cea mai frecventa intrebare.
Raspunsul este: ne pare rau ca nu am facut acest pas mai devreme.
Domeniul asta este un domeniu foarte frumos. Lucrul cu plantele si pamantul este o munca foarte curata, frumoasa, placuta.
Am invatat foarte, foarte multe lucruri noi, iar unele din ele am ajuns sa le stapanim foarte bine. La unele mai avem de invatat, sigur.
Este o munca in care nu ai timp sa te plictisesti, in care ziua trece pe nesimtite. Iti dai seama ca a venit seara si poate ca in ziua aia nu ai apucat sa mananci, dar cate lucruri ai facut in acea zi! Lucruri care se vad, care raman.
Rezultate? Hm...nu e o munca pentru cei care vor sa se imbogateasca. Nici rapid, nici...niciodata. Dar sunt foarte multe satisfactii. Pe toate planurile.

 

Si daduram startul :)

Stiu ca unii dintre voi asteapta partea a doua a concluziilor dupa patru ani de mutat la tara, dar mai am de lucru la text, asa ca sa nu va fie cu suparare, dar mai dureaza putin.
Intre timp, cu zor si spor, am dat startul sezonului de vara. Rasadnita era gata, timpul incepe si se incalzeste (desi cred ca vom mai avea surprize, inca e iarna), semintele ma asteaptau, chef si dor de ele aveam, asa ca era timpul.
Ca de obicei, vom avea multe soiuri de legume. Unele mai vechi, altele mai noi, dar toate sunt dorite si vor fi rasfatate.

Primele rosiute

Lucian a avut o ambitie anul asta, sa construiasca cea mai mare si cea mai usor de utilizat rasadnita de pana acum. Comparand cele patru rasadnite facute, asta imi pare cea mai tare :).

Ultimele retusuri

In asteptare

Sperante :)

Sper ca pana la sfarsitul saptamanii sa termin cu rosiile. Apoi vor urma multe alte legume.
Sperante, griji, bucurii, satisfactii. Gradinaritul e o minune :).