2014 pe ultima suta de metri

Iata ca a venit timpul sa scriu si ultima postare din 2014 :).
Am mai spus-o, anul asta nu stiu cand a trecut, parca acum faceam rasadnita in iarna si uite ca mai e putin si ne apucam de una noua.

A nins incontinuu din ziua de 27, inca mai fulguie si acum. Parca anul asta ciudat vrea sa-si puna cenusa in cap si sa arate ca, macar la plecare, e cat de cat normal.
Nu pot sa nu recunosc ca, desi sunt si inconveniente, pur si simplu savurez iarna asta! Tot ce se intampla acum mi se pare perfect, normal si la locul lui. Imi aduce aminte de zapezile din copilarie.

 Aseara ningea atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu ies la pozat.

 Am iesit in curte si era liniste, nu se auzea o vorba, nu latra nici un caine. Era o liniste atat de adanca incat parca puteam auzi fulgii cum se aseaza unul peste altul.

Faceam poze in intuneric, eram constienta de linistea aceea atat de buna si blanda si zambeam cu gura pana la urechi :).

Peste zi am avut grija de pasari si animale, ne-am terminat treburi casnice specifice, dar intr-un mod mai lent si am dat la zapada (adica Lucian a dat, eu a trebuit sa fac poze, nu puteam rata asa frumusete de iarna, spuneti si voi acu`daca n-am dreptate :) ).

  Am ras de joaca pisicilor si cainilor in zapada ( cei tineri, celor batrani nu prea le place).

Cersind un "ia-ma in brate, nu pot suporta zapada asta!"

 Si, ca totul sa fie perfect-perfect, am avut parte de un apus..:)

Ca si concluzie, am uitat ce vreme ne-a adus zurliul asta de an, cata bataie de cap si cate necazuri ne-a dat cu apa lui mai mult decat abundenta. Plecarea si-o face intr-un mod absolut grandios si pe gustul meu.
De la anul care vine vreau un singur lucru: sa fie un an normal, cu toate cele patru anotimpuri asezate fiecare acolo unde ii e locul.
Asadar, sa ne auzim si sa ne vedem cu bine in anul care mai are un pic si-si face aparitia, sa fim sanatosi, voiosi si sa-i avem pe cei dragi aproape. Restul, zic eu, trebuie sa ni le mai facem si noi :).
La multi ani! An Nou asa cum vi-l doriti!

Scurt raport pe final de an

 * A nins frumos o zi si-o noapte, dar a fost cald si-n curte era o flescaiala de zile mari. Azi noapte a inghetat si acum avem dambulete-dambulete maiastru impiedicatoare de oameni adormiti ( da, era sa-mi iau vreo doua trante).

 * Prin curte am numai doi caini zapaciti de-a dreptul, care se joaca cum nu s-au mai jucat niciodata. Ailalti doi sunt facuti covrig in magazie, nu mai gusta vremea asta.

 * Peste zi, pasarile fac schimb de locuinte, gainile se muta la rate si ratele la gaini. Nu stiu care e faza, poate asa impiedica ele monotonia, habar n-am. Seara se intoarce fiecare unde ii e locul, deci nu avem discutii. Gainile se pare ca reincep sa oua, am gasit vreo cateva. Stiu ca e ceva temporar, dar sunt mai mult decat binevenite.

 * Pisicile nu mai vor afara, stau numai in casa, mananca, dorm, beau, ies afara repede si la fel de repede intra in casa. Apoi o iau de la capat cu dormitul. Sunt cat un tanc de grase, iar nesimtirea le-a ajuns la cote de neimaginat.

 * In prima zi de Craciun mi-am facut mere umplute cu nuci si dulceata si toata ziua a mirosit in casa a mere si scortisoara. Stiu ca nu-i mare branza, dar aromele astea chiar m-au facut sa simt ca intr-adevar e Craciun.

 * Dupa sarbatori ne apucam de construit rasadnita, am terminat lista cu legumele si soiurile pe care le vom cultiva la anul. Abia astept :).

 * Incetul cu incetul a inceput sa bata vantul, acum il aud din casa. Afara e chiar frig, se pare ca iarna cea adevarata a venit. Asteptam zapada si frigul ei.

 * In casa e cald si bine, focul arde vesel, matoancele dorm cracanate, iar eu pregatesc o noua tura de dulceturi din lapte, dupa care va urma o noua tura de uleiuri aromatizate.

Dupa care jur ca nu mai fac nimic azi, vreau sa-mi iau o carte si sa citesc pana m-or ustura ochii :).

Review 2014. Multumiri.

Bag seama ca zurliul asta de an vrea neaparat sa se termine asa cum a inceput. Ca un uragan. Da, asta e descrierea perfecta a anului asta pentru noi. Uragan.
Tot anul a fost agitatie, o agitatie continua si a trecut extrem-extrem de repede. Ma uit in urma si nu-mi dau seama cand a trecut.
Un an nebun, caracterizat prin prea multa apa, multe inundatii, multi nori, vreme fara soare, rece, zile intunecate. Iar de aici au pornit foarte multe pierderi de plante, pornind de la pierderea de doua ori a rasadurilor, pana la mana ( cu pierderea tuturor plantelor din gradina), purici, plante mici afectate de frig si nori.

Ianuarie - februarie 2014

Inceputul de an parea unul normal. Plantele mergeau bine, totul era pe drumul bun.

Martie - aprilie 2014

A inceput nebunia cu apa, cu pierderea rasadurilor (unde mai pui ca aveam si comenzi de rasaduri si oamenii le asteptau), cu puricii. Dar asa cum a fost, am scos produse curate si bune.
 

Mai - iunie 2014

Am reusit sa ne onoram toate comenzile de rasaduri si le-am plantat si pe ale noastre, atat in gradina, cat si in solar, fiind in si mai mare intarziere datorita inundarii a unei parti din solar. Perioada asta a fost perioada de varf a puricilor care au facut ca plantele sa-si avorteze primul etaj ( la unele si al doilea ) de inflorire.
In aceasta etapa nu credeam ca vom reusi sa scotem ceva rosii pentru vanzare, iar planurile cu conservele noi erau abandonate.

Iulie - august 2014

Datorita unei tentative de caldura, puricii s-au ascuns in pamant, dar au aparut valurile de mana. In gradina am pierdut in jur de 500 de fire de rosii, iar in solar nu le-am mai tinut numaratoarea. Mana a aparut si-ntr-un colt de solar, din fericire am vazut din timp, am chelit plantele de tot ce inseamna frunza, lasandu-le numai varfurile, le-am pus la radacina zeama de gainat, le-am stropit cu macerate de urzica si am trecut si peste asta destul de sifonati.
Rosii au fost foarte putine, dar am scos la vanzare si am reusit sa fac si ceva conservaraie. Vinetele, desi pline de purici, au fost mai rezistente decat rosiile si au rodit foarte bine. Ardeii si gogosarii au fost plini de afide, iar productia a fost mica.

Septembrie - octombrie 2014

Purici. Asa aratau majoritatea plantelor.

In septembrie ne-am mai bucurat o perioada de rosii, vinetele au rodit pana tarziu, la fel si ardeii, desi au facut fructe mici, afectate de lipsa de calciu si potasiu.
Puricii nu au disparut decat atunci cand a inceput sa fie mai frig, au intrat in pamant. In mod sigur vor reapare la primavara mult mai flamanzi. Am stropit cu macerat de usturoi si ardei iute, acesta omora o parte din adulti, dar nu avea nici un efect asupra oualelor. Am mai citit pe ici-pe colo pe la altii care s-au confruntat cu aceeasi problema si care sustineau sus si tare ca au scapat de ei definitiv cu macerate de genul celui facut de mine. Am ajuns la parerea ca ori aveau o reteta magica, ori minteau cu nerusinare. Sunt sigura ca dispar cu totul atunci cand le pui otravuri.
Noi n-am facut-o si nici nu o vom face, chit ca vom avea la anul iar pierderi mari din cauza lor.
In octombrie am renuntat la magazinul de pe shopmania si am dat drumul la noul nostru magazin online cu domeniu propriu: bucurestenimutatilasat.ro, o realizare foarte mare pentru noi.

Noiembrie - decembrie 2014

Si iata ca am ajuns rapid la final de an.
In noiembrie principalul eveniment a fost ca am participat la primul nostru targ in calitate de expozanti.
Luna noiembrie s-a caracterizat prin lipsa desavarsita a soarelui, iar plantele au fost ( si mai sunt ) extrem de afectate. Sunt mici, debile de-a dreptu`, stagnate in crestere.
Cum verzituri nu aveam, a trebuit sa ma gandesc la ceva ce ar revigora vanzarile. Asa ca in decembrie am scos uleiurile aromatizate si branza marinata, care s-au bucurat si se bucura de succes.

Craciunul ne-a cam prins pe drumuri, intre biroul de la serviciu, pregatit comenzi, livrari, solar, conservaraie. Un sfarsit nebun de an zgubilic de-a dreptul. Si inca nu s-a terminat :).

Ca de obicei, multumim tuturor celor care ne-au sustinut prin comenzi, prin recomandari, prin bloguri, care ne-au fost alaturi asa cum au putut.
Multumim tuturor care ne-au trimis feedback-uri, atat pozitive, cat si negative, datorita lor am putut sa ne imbunatatim modul de lucru, sa ne largim gama de produse, sa mergem mai departe, sa continuam intr-un mod cat mai bun ceea ce facem.

Pentru anul ce vine avem ceva planuri (evident, cine nu are?), dar vom vorbi alta data despre ele.

De la Rascaeti va uram cu drag: Sarbatori fericite si La Multi Ani :)!

Dimineata cu pisici si cadou

O impunsatura umeda pe fata. Pe fata mea! Cu ochii inchisi si adormita bine, pun mana si dau de un botic umed. Ignor si-mi intorc fata in partea opusa. O secunda este bine, apoi simt o labuta pe obraz. Deschid un ochi si o vad pe Miti, apoi pe nestiute ma ia iar somnul. Dar n-apuc sa atipesc bine cand o alta labuta imi atinge usor fata.

Ii intorc spatele si inchid ochii, hotarata sa-mi indeplinesc ce mi-am promis aseara: sa ma trezesc la sapte! Insa in acelasi timp aud doi cocosi cum canta din toti bojogii, sunet insotit de o lovitura ferma, direct in ceafa, a unei pisici absolut nesuferite la ora aia.
Ma intorc cu fata spre ea si o privesc fix in ochi. Sau, ma rog, spre locul unde ar trebui sa-i fie ochii, in camera e intuneric bezna. Ma atinge usor cu labuta pe obraz, apoi isi lipeste nasul de al meu. Afara, cocosii au turbat!

Oftez si ma dau jos din pat. Somnul a fugit mancand nori, in timp ce-n cap incep sa-mi apara treburile pe care le am de facut azi. Apoi, de nicaieri apare un iz aromat de cafea, miros aflat numai in capul meu, semn ca sunt treaza bine de tot.
Ies din camera si ma duc in bucatarie, aprind lumina si atunci vad motivul pentru care Miti m-a trezit. Ea si restul matoancelor erau lipite, claie peste gramada, facute afis pe usa. Treburi urgente le chemau pe afara, iar eu nu ma mai trezeam sa le deschid.

Le deschid usa iar ele ies toate o data, gramada, una peste alta, apoi se imprastie care incotro. Imi fac cafeaua, imi pun cana pe masa, ma asez in fata laptopului si dau sa iau o gura de cafea fierbinte, cand aud la usa miorlaituri disperate. Ma uit urat la usa, iau o gura buna din lichidul aromat (uf, ce bine!), apoi deschid usa matoancelor care intra tot asa cum au iesit: buluc, una peste alta, sub forma de gramada compacta formata din cozi si capatani. Numai ca acum au glas si chef de vorba, fiecare spunandu-mi pe limba ei si-n gura mare ca e lesinata de foame dupa asa o noapte lunga, in timp ce se invart disperate, una dupa alta, facand cercuri-cercuri prin bucatarie.

Ma uit la ele in tacere si le analizez, agitatia si chiraiala lor amuzandu-ma. Apoi, de frica sa nu-mi trezeasca baietii, le pun mancare.
Incep sa manance, iar eu ma asez la masa, sorb lacoma o gura de cafea si incep sa-mi citesc mail-urile avand ca sunet de fundal maraieli si plescaituri de matoance infometate.

Dupa ce termin de citit, sters spam-uri si raspund la cateva urgente, imi iau o tigara, cana de cafea, aparatul foto si ies afara in curte. Soarele rasare, cerul e roz-albastriu, iar eu vreau sa vad spectacolul pe care natura mi-l pune la dispozitie intr-un mod atat de generos.
De ceva timp, draga de ea, ne rasfata cu rasarituri si apusuri foarte frumoase, dupa cum se vede-n pozele de aici.

Apuc sa-mi iau papucii, cand ma trezesc cu Ureche langa mine care-mi lasa un cadou la picioare: o sticla de plastic storcita si mega-murdara!
Ma uit la sticla si-mi dau seama ca iar au rupt gardul pe undeva azi-noapte si au iesit din curte. Dar vazandu-i mutrita poznasa si ochii jucausi, coada care se misca sprintar a bucurie si mandrie, nu ma lasa inima s-o cert, asa ca o mangai, o laud si-i multumesc frumos pentru cadou.
Apuc sa fac doua-trei poze, inainte ca norii sa acopere cerul atat de frumos colorat, adusi de un vanticel rece.

Intru in casa, pun pozele la descarcat, in timp ce-mi fac planurile pentru ziua de azi, ignorand cele trei matoance care se bat ca sa se urce in bratele mele.
Ca de obicei, castiga Ciuline, ea mi se urca direct pe umeri, si Miu, cerberul casei. Restul matoancelor se aseaza pe scaune, singure sau cate doua, in functie de simpatii si antipatii, iar eu ma apuc sa va scriu postarea asta in sunetul respiratiilor usoare ale unor pisici care dorm duse...

si pe care tare imi vine sa le trezesc... :)