Diverse

Din ce vad si ce citesc pe la unii, pe la altii nu-s singura careia i se pare ca timpul parca s-a scurtat, s-a compactat. Nu stiu cand e dimineata si apoi seara si iar sunt pe drum, nu stiu cand e luni si cand e vineri.
Si-mi cam vine sa apas frana pana la podea.

Azi vreau sa va povestesc de vizita pe care am facut-o la Lunguletu si apoi la Baleni, ca n-am apucat sa va povestesc pana acum.
Am fost la Lunguletu sa ne luam varza si cartofi, din dorinta mai mult de a iesi, pentru ca zilnic trec masini cu varza si cartofi prin fata curtii. Iar comuna asta, Lunguletu, imi place la nebunie.
Imi place zarva de acolo, e un dute-vino continuu, oamenii muncesc intr-una, peste tot vezi tractoare cu remorci pline cu gramezi frumos aranjate cu varza. La fiecare poarta sunt saci cu cartofi, gogosari, varza, dovleci.
De-a lungul soselei, pana sa intri in comuna, vezi oameni pe camp care-si aduna varza, care o incarca in remorci sau care-si ara pamantul proaspat eliberat de culturi.
De la tineri pana la batrani toata lumea munceste acolo.
Ma, pana si in curtea Politiei era varza pusa! Au oamenii astia un cult al muncii pe care eu nu l-am vazut in alta parte pe unde am umblat. Nu spun ca n-o mai fi la nimeni, spun numai ca eu nu-s prea umblata peste tot la noi in tara.

Cand ne hotarasem sa ne oprim sa ne facem cumparaturile, Lucian s-a razgandit si ne-a spus sa mergem pana in Baleni, ca sa vad si eu cum e in acea comuna.
Zis si facut, am iesit din Lunguletu si am pornit pe drumul care ne ducea spre Baleni.
Am mers destul de mult, la un moment dat chiar imi parea rau de atata drum, dar intr-un tarziu, de-a lungul unor campuri verzi cu un grau verde crud abia dat, in departare a inceput sa se vada comuna.
Pe masura ce ne apropiam de ea incepeau sa se vada solariile.

Mai oameni buni, cum avem noi campuri pline cu grau, porumb, floare etc, asa aveau ei campuri pline cu solarii!
Multe, multe, multe!
Ne-am plimbat pe acolo, am admirat casele, care-s atat de frumoase si facute cu gust, am admirat scoala si liceul, am admirat curtile, gospodariile lor frumoase, le-am admirat solariile.
Lucian a numarat la unul din solarii 60 de arcade! Arcadele se pun la o distanta de 2 metri intre ele, deci calculati si voi cat de lung era.
Iar campurile erau pline cu solarii, cu oameni care culegeau, plantau, semanau, munceau! Acelasi dute-vino ca la Lunguletu.
Mi-a placut foarte mult in Baleni. Am ramas placut impresionata si am devenit fanul lor.

Apoi la intoarcere ne-am oprit si ne-am luat cele necesare din Lunguletu, le-am mai admirat din mersul masinii rezultatele muncii lor si tot drumul am vorbit, ne-am minunat, i-am laudat.

Am vrut ca sa stititi asta, iar daca aveti drum prin partile acelea, nu ocoliti. Garantat veti avea ce vedea.



Alte noutati ar mai fi ca multumita Elisei, care a vrut sa ne ajute cu o comanda pe care i-am livrat-o prin Posta Romana, am vazut cum e treaba cu livratul in tara si am decis ca putem livra in toata tara, dar numai produsele ambalate ( borcane, ulei si in curand faina si malaiul).
Teoretic am putea livra si legumele, practic...mai bine nu!
Multumim Elisa inca o data!



Sambata, dupa ce terminam livrarile, avem de gand sa ne ducem la Indagra. E prima data cand mergem acolo si abia astept sa vad ce si cum. Sper sa vad lucruri noi, sper sa am ceva de invatat de acolo.
Voi face un mic articol pe tema asta saptamana viitoare.





In solar lucrurile merg incet si bine.

Apropos de solar!
Ieri am primit o vizita inopinata a celor de la firma de certificare. Totul a decurs asa cum trebuie, au fost multumiti si de registru si de seminte si de legume ( au si ciugulit din ele :))). Adevarul este ca atunci cand intri in solar este asa un miros placut de legume proaspete, de reavan, ca-ti ploua-n gura instant, oricat ai fi de satul de rosii, vinete, ridichii etc ).
Au facut poze, ne-au mai dat sfaturi ce si cum sa facem si Lucian si-a adus aminte sa-i intrebe de zeama bordeleza.
Nu mai stiu cine m-a intrebat pe blog daca e admisa sau nu in cultura ecologica, asa ca va scriu aici ceea ce ne-au spus : este admisa in cantitati mai mici de 6 Kg cupru la hectar.

Asadar, cum ziceam, lucrurile merg incet si bine in solar, inca facem matanii in fata salatei sa creasca o data ca ni s-au lungit urechile uitandu-ne la ea si in curand vom avea si verdeturi, ceva patrunjel si marar, dar va vom anunta atunci cand sunt gata de livrare.
Pana atunci va asteptam comenzile azi si maine pentru livrarile de sambata si va las sa admirati rasaritul de azi dimineata de la noi din Rascaeti :).

Mâță nebună

Jedi sau Mâță-mică este cea mai zapacita pisica pe care am avut-o pana acum. Si daca nici noi n-om fi avut pisici..
Mereu are chef de joaca, ca e 4 dimineata sau ca e 12 noaptea, orice moment este perfect pentru harjoneala, joaca, topaiala, maraiala si muscaturi.
Orice lucrusor este bun pentru joaca, nu conteaza ca e mingie, coada ei, o ceapa ratacita, urechile mele, nasul lui Lucian, spatele lui Adi.
Intr-o seara pregatisem un lighean ca sa scot rufele din masina.
Nu mai stiu de ce am plecat de acolo pentru un minut, dar cand m-am intors...

 

 Si uite asa in seara aia am avut show, am ras ca descreieratii, iar rufele au trebuit sa mai astepte un pic pana si-a terminat mandra spectacolul.

Toamna din curtea mea

Amintiri din copilarie 2 - de Sfantul Dumitru

Dintotdeauna, din cele mai vechi povesti pe care le-am aflat, la Bolintin a fost mare sarbatoare de Sfantul Dumitru, sarbatoare care avea ca punct culminat balciul.
Copii fiind ( eu si Cristi, frate-meu cel mare) asteptam cu nerabdare, cu infrigurare chiar, duminica din saptamana in care se sarbatorea Sfantul Dumitru, pentru ca atunci mergeam si noi la balci, impreuna cu restul satului.
De ce eram atat de nerabdatori? Pentru ca balciul acela era magic.
Intotdeauna mergeam duminica, dar sarbatoarea si balciul incepeau de lunea si tinea toata saptamana, dar duminica era ziua principala din toata saptamana.
Sambata seara mamaie ne pregatea pentru ziua urmatoare, am observat ca era mai fericita in saptamana aceea, mai ales ca avea un motiv de santaj : Nu va potoliti? Nu mergeti la balci! , asa ca in acea saptamana eram amandoi mai cuminti, mai curati, mai faceam si ceva treaba, atat cat ne permitea forta pe care o aveam la venerabilele noastre varste de atunci.
Cum spuneam mamaie ne pregatea de seara, ne spala, ne pregatea hainute bune, de sarbatoare, iar noi eram atat de nerabdatori incat nu prea puteam dormi in acea noapte.
Dar intotdeauna venea dimineata, cea mai lunga dimineata ne parea, pana cand plecam de acasa. Si apoi drumul...uf! ce drum lung, locul unde se tinea balciul era la intrarea in sat, iar noi stateam destul de departe de acel loc, astfel incat aveam de mers destul de mult.
Pe drum erau o multime de oameni, cu acelasi traseu ca si noi, iar mamaie si tataie din cand in cand se mai opreau si mai intrau in vorba cu Cutare a lu`Cutare, spre exasperea noastra.
Eu si frate-meu efectiv topaiam de nerabdare tot drumul.
Pe masura ce ne apropiam de balci se auzea muzica. Fel si fel de muzica. Iar muzica aceea ne facea sa tremuram ca descreieratii de nerabdare, fiecare isi lua cate un bunic de mana si incercam sa-i tragem mai repede dupa noi, facandu-i pe mamaie si tataie sa bufneasca in ras, dar lasandu-se tarati de noi.
Pe masura ce ne apropiam de balci, apareau pe marginea drumului masute pe care se vindeau fructe, legume, haine, incaltaminte, oale, linguri de lemn, cani, castroane, farfurii de lut, iar mamaie si tataie se opreau si se uitau la fiecare masuta, evident spre disperarea noastra.
Intr-un tarziu, dupa toate vizitele alor mei la toate tarabele de pe marginea drumului, ajungeam in sfarsit la poarta balciului.
Doamne, ce era acolo! Erau o gramada de lucruri stralucitoare, frumoase, luminoase, magice! Erau lanturile, in care tataie nu ne lasa sa ne dam pentru ca i se pareau tare periculoase, cu muzica lor, erau un fel de masinute care se invarteau, luminoase si muzicale, erau locuri unde puteam trage cu un fel de arma si daca nimeream tinta puteam castiga mici lucrusoare strident colorate, cu care ne mandream pana la Craciun ( daca nu reuseam sa le pierdem pana atunci), erau tarabe cu turta dulce, cu vata pe bat, cu ciubuc ( un fel de acadele frumos colorate, dar fara bat). Erau tarabe cu fluiere, anumite fluiere pe care numai atunci le puteai cumpara, iar noi trebuia neaparat sa avem cate un fluier din acela, erau Hopa - Miticii pe care oricum i-ai fi aruncat tot in picioare stateau, mai erau niste mingi invelite in hartie creponata, frumos colorata, legate cu elastice, iar bucuria noastra atingea limite nebanuite atunci cand ne jucam cu ele, mai erau diferite jucarii facute din lemn, manual, jucarii simple si frumoase, lasate in culoarea naturala a lemnului.
Fiecare din acestea erau frumos grupate in balciul nostru. Jucariile erau impreuna cu lanturile si masinariile care se invarteau, oalele erau la oale, farfuriile din lut aveau locul lor, imbracamintea si incaltamintea erau grupate in coltul lor.
Mai veneau circarii cu muzica si minunatiile lor, iar noi stateam cu gurile cascate, mirati tare de ceea ce puteau sa faca, iar mie imi placeau tare mult acele fete care faceau acrobatii, cu haine stralucitoare si foarte frumoase.
Mai veneau ciobani, din fel si fel de locuri, care vindeau oi, miei, capre, branza, pastrama si cuverturi frumos facute din lana oilor.
Mai erau lingurarii cu lingurile lor de lemn, de diferite dimensiuni, foarte frumos colorate, cu modele simple facute cu un soi de fier incins. Nu exista balci in care mamaie sa nu-si cumpere linguri de lemn.
Mai veneau tiganii caldarari cu tuciurile si ceaunele lor frumos facute din arama. Tin minte intr-un an cand tataie a cumparat un asemenea tuci, era imens, cat a stat si a negociat cu acel tigan caldarar, impresia mea fiind ca ei se cearta si nu intelegeam de ce, si mare mi-a fost mirarea cand s-au despartit razand si multumiti amandoi de afacerea incheiata.
Iar noi mergeam la fiecare taraba, ne uitam la toate minunatiile de acolo, ne dadeam in anumite masinute in care ne lasa tataie sa ne dam, ne cumparam turta dulce ( numai acolo am mancat turta dulce atat de buna, avea un gust specific de Sfantul Dumitru), iar la sfarsit ne opream in zona gratarelor unde mamaie si tataie ne cumparau mici gustosi, pastrama frageda si buna, iar ei isi luau cate o cana de lut plina cu vin fiert, iar noua ne luau o bautura ( un suc) dulce, aromata si buna pe care nu-mi aduc aminte cum o chema.
Cand ajungeam acolo, la gratare, stiam ca suntem spre finalul vizitei noastre si ma intristam un pic, dar imi si placea pentru ca pastrama si micii de acolo erau foarte gustosi, in plus faceau parte din ritualul nostru. Trebuia sa stam la coada sa ne vina randul, apoi trebuia sa asteptam sa ni le prepare. Dar merita pentru ca nu am mai mancat niciunde asa bunatati ca acolo.
Iar dupa ce terminam de mancat ne indreptam incet spre iesire sau mai faceam iar un tur de balci, dar foarte scurt, ne opream la anumite tarabe unde ai mei isi cumparau cele necesare acasa.
Apoi luam drumul spre casa, care mi se parea si mai lung decat la venire, iar pe seara, dupa ce ei isi terminau treaba si se retrageau in casa, tataie ne spunea povesti despre Sfantul Dumitru care baga caldura in pamant si lasa frigul sa vina, astfel stiind ca de la acea data ne puteam astepta sa ninga.
Si daca ningea...sigur nu mai era mult pana la Craciun :).

La multi ani de Sfantul Dumitru!

Planuri de weekend si o aniversare

E vineri si deja am in cap numai week-endul ce-i pe aproape.

Maine am de gand sa mai pun o tura de gogonele ( multumim pentru comenzi!) si sa fac ceva curatenie in gradina, astfel incat Lucian sa aiba terenul liber pentru ultima aratura de anul asta.



In solar toate merg bine, asa cum ati vazut datorita timpului s-a mai copt o tura de rosii si vinete, care maine vor pleca spre cei care le-au comandat, iar eu cred ca va fi ultima tura pe anul asta.
Si-au facut datoria cu varf si indesat plantutele noastre, au rodit din plin. Am incercat sa le dam ceea ce am crezut ca aveau nevoie, ghidati de carti si gradinari experimentati si nu am gresit.

Duminica, 27 octombrie, parintii mei implinesc 40 de ani de casnicie! Patruzeci de ani, oameni buni!
Patruzeci... si cu asta cred ca am spus tot :).

La multi ani, mami si tati! Sunteti cei mai buni!

( hai ca stiu ca va place, dati volumul taaaaaare! )

Noutati!

Dragii mei, datorita faptului ca afara a fost si mai este cald niscai rosii si vinete sunt gata de livrare.
Asa ca, pe langa cele pe care le avem in lista, numai astazi mai puteti sa luati rosii si vinete.
Pretul este de 5lei/kg la ambele, iar stocul este limitat.

Va asteptam comenzile pana diseara pentru ca sambata venim :)!

Intrebari retorice si cretine. Nu-i nevoie sa cititi sau sa comentati.

Deci nu mai pot sa tac sau sa ma prefac ca totu`-i roz si-i cald si-i bine. Pentru ca nu e asa.
Am niste intrebari care ma chinuie de ceva timp...
Evident, sunt retorice intrebarile mele, nici nu astept vreun raspuns de la cine trebuie sa-l dea. Un raspuns CINSTIT. Si-apoi cine sunt eu? O gaza, o furnica, ceva insignifiant, asa?
Nu-i chiar asa!
In zilele in care avem norocul sa le traim, in tara in care avem norocul sa o locuim, se intampla niste lucruri de la un timp.
" Capetele luminate" care ne conduc vor sa ne bage pe gat "binele", iar noi, astia mici si prosti, nu suntem de acord.
Ba mai mult, astia mici si prosti s-au revoltat, ies in strada, tipa, vorbesc, se fac vazuti si auziti.
Rezultatele le stim cu totii. S-a ajuns la bataie si la incercarea de a se interzice orice fel de manifestare, ceea ce e incredibil!!!
Sper ca v-ati prins ca majoritatea presei e la fel de corupta ca si politicienii care detin aceste trusturi de presa. Dovada minciunile pe care le spun despre cei din strada, ca-s 200 de persoane, cand sunt 2000 etc.
Si nu ma refer la cei de stanga sau de dreapta. Eu ii dau dracu` pe toti, ca toti sunt o apa si-un pamant!
Si mai sper ca ati gasit sursele adevarate, cei care arata ceea ce se intampla in tara cu adevarat.
Nu am ascuns si nici nu voi ascunde vreodata ca mutarea la tara am facut-o pentru a incerca sa ies din sistemul asta idiot.
Pentru ca eu acest sistem nu-l ( mai ) inteleg :

- De ce statul, pe care noi cu totii il platim, a devenit stapanul nostru? De ce ne ia banii si nu da nimic in schimb? Cine le da lor dreptul universal sa ne ia banii si sa-i foloseasca in scopuri proprii?
- De ce parintii mei, care au nevoie de cate o operatie pe cap de parinte, si care-s pensionari si care au platit toata viata taxe si impozite, au ajuns acum in situatia ca sa plateasca TOT? De la vata si ata pana la medicamente.
- De ce eu care am platit timp de atatia ani taxe si impozite, cand am avut nevoie sa-mi operez copilul a trebuit sa ma duc la privat, pentru ca la spitalul de stat nu se putea?
- Unde sunt banii cu care personalul medical ar trebui platit astfel incat ei sa-si faca treaba asa cum trebuie?
- De ce s-a ajuns ca la scoala sa li se dea copiilor aceeasi tema de 3 ( trei!) ori la rand?
- De ce s-a ajuns ca in scoli sa nu se mai predea materia, ci sa li se aduca la cunostinta?
- Care este logica in a-i da unui elev sa scrie o tema, aceeasi tema, de 5 ( cinci!) ori?
- Unde sunt banii cu care personalul din invatamant ar trebui platit astfel incat ei sa-si faca treaba asa cum trebuie?
- De ce sunt taxele atat de mari? De ce un patron plateste inca o data la stat suma cu care plateste angajatul prin salariul lunar? De ce un angajat are de platit taxe atat de mari la stat?

-  De ce platesc impozit pe masina? Dar pe casa? De ce? Care e rostul? Mi-a dat statul bani sa-mi iau casa si masina? Nu! Statul la fiecare vanzare-cumparare isi ia taxa de la fiecare fara sa ofere nimic in schimb.
- De ce munca este impozitata?
- De ce eu care muncesc ii platesc, prin taxele si impozitele mele, pe puscariasi ca sa le fie bine, sa aiba mancare si caldura gratis?
- Unde mama dracului e o logica in tot ce se intampla in tara asta???

- De ce ei, astia care ne conduc, au impresia noi suntem asa mici si insignifianti? De unde au sentimentul ca ei sunt atotputernici? De ce au impresia ca noi trebuie sa muncim pentru ei si nu ei pentru noi ( ca noi ii platim pe ei)?
- De ce fac numai lucruri rele, de ce calca pe noi ca pe niste carpe? Toate astea cu zambetul pe buze...

Mnoa... dragi cretini care ati ajuns in fruntea tarii...credeti ca noi nu putem face nimic? Ca EU nu pot face nimic?
Iaca pot ! Declar cu zambetul pe buze si c-o fluturare superrrrrba de gene c-am intrat in greva fiscala!
Si am curajul sa o declar public. Si mai stiu ca nu-s singura, suntem din ce in ce mai multi.
Nu-mi mai platesc impozitul la casa pana nu o sa am strada asfaltata. Nu-mi mai platesc impozitul la masini pana nu o sa am strazi pe care sa merg si nu sa topai ca descreierata in masina din cauza gropilor. Si-as putea continua, dar deja ma dor degetele.
Si ma mai gandesc si la altele...
Mi se falfaie de voi, dragi guvernanti de stanga, dreapta, nord si sud, exact din momentul asta, exact asa cum si voua vi se falfaie de noi!

 Problema voastra e ca noua o sa ni se falfaie de voi mult mai mult decat voua de noi.

Si-n alta ordine de idei : azi e miercuri, lista de preturi e actualizata, deci va asteptam comenzile azi si maine pentru ca sambata livram!
Hai c-avem treaba!

De toamna

Ce-mi place partea asta din toamna cand afara e caldut, cand inca mai e ceva verde pe jos, cand pomii sunt o parte galbeni, o parte rosii, o parte verzi, iar Soarele e exact pe gustul meu, indeajuns de cald incat sa te incalzeasca asa cum trebuie.
Imi plac pasarile si animalele care umbla si ele dupa Soare, iar dupa un timp cand caldura le-a cuprins bine incep si se intind cat sunt de lungi, se intorc pe-o parte si pe alta ca Soarele sa-i perpeleasca bine, sfarsind in niste pozitii, flescaiti de caldura, de zici ca s-au dus pe alte lumi. Doua gaini, o rata si Mairon m-au speriat in felul asta.
Muntii au inceput sa se vada zilnic, au caciuli albe pe creste, aerul e curat, iar de cateva nopti avem o Luna plina, mare si clara, atat de clara incat mi-a trecut prin cap ca daca ar fi fiinte pe ea, le-as putea vedea.
Diminetile si serile sunt reci bine, frigul isi face cunoscuta prezenta din ce in ce mai des, fiind nevoiti sa facem focul cam in fiecare seara. Si-i atat de bine, nu stiu cum flacarile care se vad prin geamul semineului reusesc sa dea asa o atmosfera in casa de calda intimitate si de protectie.
 Sambata am reusit sa facem o gramada de lucruri, Lucian s-a apucat sa scoata plantele uscate din solar, incetul cu incetul solarul se depopuleaza si-l pregatim pentru o scurta perioada de odihna, iar eu am spus stop conservelor saptamana asta si mi-am pus la punct toate treburile casnice ramase restante (de un lucru-s tare mandra : am reusit sa pun la punct sifonierele, sa scot hainele de vara si sa le " reactualizez" pe cele de iarna).
In gradina, printre muntii de buruieni verzi si uscate, am gasit o gramada de ceapa verde. Este cea pusa in primavara si care a ramas la stadiul de arpagic. Pica tare bine acum pentru ca imi place sa gatesc cu ceapa verde.
Trebuie sa ma ocup de amaratii de stoloni de capsuni, sunt prinsi in buruieni uscate si am impresia ca s-au inmultit. Nu m-am uitat foarte bine, dar parca-s mai multi de opt acum. Poate saptamana viitoare...
Faptul ca incet-incet solarul se elibereaza de plante ma face un pic melancolica, am reusit sa ma atasez intr-un fel ciudat de plante. Dar asta e legea firii. Unii se duc, altii se nasc. Vom incepe un alt ciclu.
Duminica n-am prea putut face multe, oboseala si stresul si-au cerut tributul in somn, ceea ce am si facut cu totii.
Iar pe seara am lucrat in echipa la facut clatite : Lucian facea clatitele, eu le umpleam si Adi le manca.
Ce-i mai echitabil de atat :)?

Un pic mai norocosi...

...suntem fata de altii care n-au solarii, pentru ca noi inca mai avem ceva rosii, vinete, ardei, ridichi si altele.
Asta e unul din marile avantaje ale solarului, dar daca e facut cu cap si asa cum trebuie. Nu e lauda, e o constatare, am vazut plante sufocate in solarii facute dupa ureche, am vazut recolte cazute, moarte, din cauza greselilor omului.

Dar hai sa vi le arat!

Rosiile sunt mult mai gustoase, Lucian le-a ridicat la stadiu de trufandale, ardeii miros de-ti iau mintile, vinetele sunt mici, dar cremoase si bune, iar ridichiile un pic piscatoare si crocante. Gogonelele sunt grasune, iar cele un pic rumenite promit un gust si o savoare deosebite, amestecate in borcanele cu hrean, usturoi si alte mirodenii. Un adevarat festin.
In curand vor fi gata ceapa si usturoiul verde, salata si spanacul. Sa facem un costron mare de salata si verdeturi combinate cu un pic de ulei si un strop de lamaie.
Mmm...abia astept!

 

Le mai tinem pe toate cat s-o mai putea, cum mai da cate un pic de soare, cum se mai coc cateva gogonele.
Vinetele in schimb s-au cam dus, in poze se vad ravagiile gerului, dar le-au dat lastari care au rod. Vinete mici, lucioase, gustoase.

Iar ardeii...isi traiesc a doua viata, multi au scapat de gerurile de-au fost, au flori si rod mult. Atatea emotii mi-au dat ardeii astia in primavara si la inceputul verii, dar acum sunt cei mai cuminti. Ia numa` uitati-va ce culoare au! Asa-i ca-s tare dragalasi?

Iar legumele de toamna se prezinta cam asa :

Inca mai cresc, n-avem ce face decat sa le ingrijim si sa le asteptam sa creasca in legea firii lor. Si daca noi le ascultam, ele ne rasplatesc asa cum stiu s-o faca cel mai bine, cu rod mult si bogat.

Vesti

Incetul cu incetul incepem sa ne terminam din treburi, mai sunt inca multe, dar parca incepe sa se vada finalul.
Sambata a fost plictisitoare, am facut conservaraie asa ca va scutesc de detalii, dar duminica, asa cum frumos a povestit Simonica, am avut musafiri dragi.
Simona Fusaru a venit la noi!!! Mi-am dorit mult s-o cunosc, toata lumea cred ca stie ca mi-e tare draga si o consider mentorul meu, astfel incat duminica am reusit sa fiu atat de emotionata ca nici n-am putut vorbi prea bine si coerent :))).
M-a invatat o gramada de lucruri, mi-a adus carti cadou :), mi-a spus o gramada de noutati. Am sorbit vorbele ei prin care imi dadea sfaturi si invataturi din tot sufletul. Multumim inca o data pentru tot, a fost o adevarata placere!
Din solar o sa va dau vesti maine sau poimaine, iar acum va las in compania...

Dupa cum se poate vede, boboceii au crescut si asa cum am mai zis sunt urati acum, pana le-or creste penele tot asa or sa fie. Matoancele sunt obraznice si vor in casa, iar cainii...pe ici-pe colo.
Vulpita, catelusa care n-a mai vrut sa plece, este foarte afectuoasa, are o caricatura de latrat, nu te poti abtine sa nu razi cand o auzi, dar a invatat ca asta e curtea ei si trebuie aparata.
Badaranului de Mairon i-a trebuit ceva timp pana sa se prinda ca e fetita si nu baiat, iar baietii nu bat/musca/agaseaza fetitele in bunul mers al lumii animale.
Asa cum am anuntat si pe pagina noastra de Facebook, in curand dam drumul la tot ce inseamna borcanaraie, am actualizat si lista de preturi, am pus si ceva poze ca sa se vada ce cumparati, dar le puteti vedea mai bine si mai in detaliu pe pagina de FB AICI.
Conservele le-am facut ca pentru noi ( si noi tot din ele servim), nu-s cea mai buna bucatareasa sau gospodina, dar le-am facut cu drag ( imi place la nebunie sa fac conserve si gemuri si sa inventez retete!!), cu grija, cu dragoste de tot ce-i bun si natural, iar eu zic ca sunt si gustoase.
Ramane sa vedem ce ziceti si voi :).