Despre ultima vreme

Imi pare ca anul asta iarna vine mai devreme. A dat deja o ninsoare slaba, nu suficient sa se astearna omat pe jos, dar suficient sa ma bucure gandind ca vom avea o iarna normala.
Ziua s-a scurtat bine, alt motiv de bucurie, caci inserarea si frigul ne baga in casa mai devreme, avem seri mai lungi in care stam la o vorba cu totii sau fiecare isi vede de cate ceva, in linistea sparta din cand in cand de sunetele lemnelor din soba. O adevarata binecuvantare dupa asa sezoane agitate.

Desi ziua s-a scurtat, treburile zilnice din gospodarie sunt inca aceleasi, asa ca peste zi avem un ritm usor alert ca sa apucam sa terminam tot ceea ce avem de facut.

Frigul e din ce in ce mai accentuat si de cateva dimineti incoace gasesc totul inghetat. Aerul este tare, curat si rece, cerul este cristal, iar natura a inceput sa ne rasfete zilnic cu cate un rasarit super colorat.

Si cel mai mult imi place cand gasesc folia solariilor "inflorata" dimineata, lucru ce-l iau ca pe un cadou special adresat numai si numai mie.

Iar daca e frig afara, evident ca e simtit de toti. Asa ca ajut animalutele din dotare cu mancare si apa caldute. La fel si pasarilor am inceput sa le pun dimineata apa calduta, deocamdata le este suficient. Cand or veni gerurile mari, le voi pune si peste zi, schimbandu-le apa de cateva ori.

De mult timp am observat ritmul lor de a trai. Iar seara, cand le vad ca au mancat si se retrag in cotete la culcare, am vazut ca incep sa simt si eu oboseala si organismul imi spune ca e timpul ca sa ma odihnesc. Ne-am schimbat mult ritmul de a trai de cand ne-am mutat aici. Am inceput sa mancam dimineata, lucru care in oras mi se parea foarte aiurea, in plus pur si simplu nu puteam inghiti nimic in afara de cafea. Aici natura ne-a reglat organismele dupa ritmul ei.

La fel a facut cu pomii si copacii care s-au dezgolit de tot si sunt locuiti de gugustuci si vrabii. Din cand in cand mai apare si cate o ciocanitoare galagioasa.

Prin gradina, pe sub copaci, avem un covor frumos colorat si ma bucur de el atata timp cand o sa fie.

Dar si pete de culoare care-mi par putin tipatoare, fara a strica peisajul.

Prin tot ce se petrece natura ne pregateste de odihna placuta si de ritmul domol al iernii. Duminica mi-am facut si eu debutul acestei perioade.
A fost un vant nebun si aproape de pranz am ramas fara curent. Asa ca dupa masa, dupa ce mi-am hranit baietii si animalutele, dupa ce m-am asigurat ca toti sunt in regula (Adi, infrant de caldura sobei, adormise ca un pui la el in camera cu matoancele pe el, iar Lucian se dusese in solarul mare ca sa faca schita viitoarei rasadnite care va fi uriasa), m-am bagat in pat invelita in patura mea pufoasa si, in sunetele molcome ale focului, am citit :). Trei ore bune am fost insotita de incantatorii Cavaleri ai Ordinului Basarab ai lui Ioan Dan, o carte care imi place sa o recitesc din cand in cand.
Si da, nu m-am simtit deloc vinovata ca am citit in mijlocul zilei, din contra am savurat la maxim si abia astept sa repet. Cat de curand va fi, caci mult nu mai avem de aranjat si pregatit pentru iarna.