miercuri, 6 noiembrie 2013

Oameni, animale, pasari

Dintotdeauna mi-au placut animalele si pasarile. Mi-am dorit sa le am si le-am dorit sa-mi umble liber prin curte. Pe vremuri imi inchipuiam ca am o curte mare si plina cu caini, pisici, caprite, gaini, rate, gaste etc. Cat ma uitam cu ochii eu vedeam, in mintea mea, o curte mare, verde, plina cu animale si pasari care umbla, traiesc, socializeaza intre ele, intr-un cuvant sunt fericite.
Am fost printre norocosii care mi-am realizat ( inca partial) visul.
In tot timpul care a trecut am putut sa-i observ. Am vazut ca nici un animal sau pasare nu face vreun gest aiurea, fara noima. Intotdeauna exista un motiv. Am vazut ca atat gainile, cat si ratele au ierarhia lor. Dimineata ies intotdeauna in aceeasi formatie din cotete. "Inferioarele" se dau la o parte si asteapta sa iasa "Superioarele". Si cele doua categorii separate au inferiorii si superiorii lor.
Sa nu mai vorbesc de caini. Unul este seful si ceilalti il recunosc si-l asculta.
Multi spun ca sunt animale sau pasari si nu rationeaza, nu judeca, nu realizeaza ce se intampla. Dar eu am observat ca nu e asa. Ele stiu prea bine ce se intampla, cateodata stiu mai multe decat noi. Si cateodata se comporta mai bine decat noi oamenii.
Cu ceva timp in urma eram plecati si eu si Lucian in Bucuresti. Eu la servici, el cu treaba prin oras. In jur de ora 14.00 m-a sunat Adi, care ajunsese de la scoala si mi-a spus ca Mairon a mancat o brahma. Ca gaina mai traieste, dar nu se simte bine si intr-un final a murit.
Seara cand am ajuns acasa ne-a intampinat un Mairon vinovat, care incerca sa dea din coada, dar nu-i prea mai iesea. A doua zi dimineata am vazut ca de fapt mancase un cocos, iar brahma n-a mai putut s-o manance.
Simteam amandoi ca explodam, imi venea sa-l bat, sa-l lovesc, sa-l alung de acasa, nu voiam sa-l mai vad in fata ochilor. Dar n-am facut nimic din toate astea.
Ce am facut? Timp de doua saptamani nici unul din noi trei nu i-am mai vorbit, nu ne-am mai jucat cu el, nu l-am mai mangaiat. L-am ignorat complet. Ii dadeam mancare, apa si atat.  
Mairon a suferit tare mult, venea la noi si isi punea capul pe mainile noastre sau ne lingea mainile sau se lipea cu totul de noi si desi imi venea sa-l iau in brate, nu am facut-o. Ii intorceam spatele si plecam de langa el.
 In ziua in care n-am mai rezistat si l-am luat in brate, l-am mangaiat, m-am jucat cu el, am zis ca a innebunit. Bucuria lui, recunostinta lui erau imense.
De atunci si pana acum nu s-a mai intamplat nimic. Bineinteles ca este sub observatie, dar nici nu se mai uita la pasari.
Deci el, animal si a inteles!
Un alt exemplu sunt bobocii de rata. Asa cum va povesteam ne-am pricopsit cu bobocei tarziu in toamna. Nu am avut ce face decat sa-i crestem in casa din fata intr-un hol.
Chinuiala a fost mare, au si murit dintre ei, dar am ramas cu cei mai puternici. Bobocii de rata sunt superbi si cand sunt mici si galbeni, dar si cand sunt mai mari, adolescenti sa le spun.
Dupa ce au mai crescut, am inceput ca ziua, daca era frumos, sa-i dam afara, iar seara sa-i bagam in casa. Dupa un timp am vazut ca seara veneau singuri, urcau scara incet si asteptau in fata usii.
Si m-am minunat.
Intr-o buna zi, cautandu-i prin curte, am intrat in panica pentru ca nu-i mai gaseam. I-am cautat peste tot, apoi am intrat in casa ingrozita si i-am spus lui Lucian ca nu mai sunt bobocii in curte. El, calm cum ii e felul, a iesit afara din casa, ne-am dus in spatele casei, acolo unde au cotetele si...mi i-a aratat. Atunci am realizat ca au crescut, ca-s mari si trebuie sa ma uit cu atentie la ei ca sa-i pot deosebi de celelalte rate.
In seara aia i-am luat in brate din fata usii de unde stateau, dupa cum erau invatati si i-am pus in cotetul ratelor pe un brat generos de paie.
Nu am inchis cotetul, i-am lasat asa si am intrat in casa.
In scurt timp i-am vazut pe geamul de la bucatarie ca stateau iar in fata usii de la casa din fata. Cand m-au vazut, caci m-au vazut, au luat-o la fuga, cracanati si haiosi, in cotetul ratelor in coltul pe care eu il amenajasem. Si de atunci tot acolo stau.
Deci ei, pasari, au inteles!
De ce am scris asta? Nu stiu...
Pentru ca eu am avut ceva de invatat din asta. Poate parea paradoxal, dar da, am primit o mica lectie de la animale si pasari.
Pentru ca unii oameni ar trebui sa invete cate ceva din comportamentul animalelor si al pasarilor.

13 comentarii:

  1. Mi-ai amintit de comportamentul animalelor de la bunicii mei. Exista un rost in toate si traind cu animale in curte devii obisnuit cu comportamentul lor, sunt tare inteligente!

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunată lecție. Și ce frumoasă povestirea! Întotdeauna mi-au plăcut și mie atât animalele, cât și poveștile cu ele. Cred și eu sincer că oamenii care desconsideră inteligența animală fac o mare greșeală.
    Apropo, s-a înregistrat un progres în politica oficială vizavi de animale și drepturile lor: delfinii au început să fie considerați „persoane non umane” :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ingrid si scutaru

    imi e clar ca au niste reguli, ca se ghideaza dupa niste lucruri, ca nu traiesc aiurea.
    eu m-am minunat de cat de repede au inteles bobocii unde le va fi locul

    RăspundețiȘtergere
  4. iuliana, asta este - dupa gustul meu - una din cele mai frumoase postari pe care le-ai scris pana acum. te felicit. ma bucur ca ai un asemenea suflet incat sa poti iubi animalele si pasarile si cred ca ele se poarta asa la voi pentru ca si voi va purtati intr-un fel anume cu ele (vezi ametitul de mairon, blegutul :))) ). eu sunt convinsa ca animalele au un simt aparte, prin care identifica cine le iubeste si cine nu si langa cine sunt in siguranta sau de cine sa se fereasca. daca se nasc si cresc intr-un mediu in care sunt iubite, ofera fel si fel de surprize oamenilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multe lectii de viata putem invata de la animalute, important este sa vrem. Personal, am avut ocazia de multe ori sa observ animalele din curtea mea. O am pe Bombonica, cea care sforaie alaturi de pisici :)), este atat de inteligenta incat doar ca nu poate sa vorbeasca, scoate uneori sunete de parca ar vrea sa spuna ceva. Stie cand vorbim de ea chiar daca nu-i rostim numele, este uimitoare. O mai am si pe Suzana, care, atunci cand ne vede rade, se uita in ochii nostrii si efectiv rade cu toti dintii. Nu-ti mai spun cand au pui, ce comportamente au ! Atasamentul este reciproc intre noi si ele. Uit de toate problemele cand vad bucuria cu care sunt intampinata atunci cand ajung acasa.
    Sa ai o zi frumoasa, un sfarsit de saptamana insorit si sa ne bucuram in tihna de sarbatoarea Sf.Mihail si Gavriil, zi considerata in traditia populara, hotarul dintre toamna si iarna.:) Te pup ! Dana B.
    p.s. sper sa plece mesajul de data asta, prima data mi-a dat eroare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Instinctele animalelor sunt mult mai puternice si mai bine dezvoltate decat ale noastre. Inainte sa incep cu gradinaritul m-am ocupat de acvaristica si pot sa va spun ca am observat la pesti actiuni pe care noi oamenii de multe ori le neglijam sau nici macar nu le facem. Un exemplu este modul in care unele specii isi ingrijesc puii( Beta splendens, Pseudotropheus auratus, Scalari, etc). De 5 ani am reusit sa avem si noi mica gospodarie de la Valcea si aici am putut observa comportamentul animalelor de curte( gaini, curci, capre, porci, cai9ni, pisici). Sunt incantat si in acelasi timp uimit, uneori, de modul in care stiu sa convietuiasca sa-si respecte ierarhia si sa acorde iubire neconditionata. O zi frumoasa va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu cred , nu numai ca animalele sunt inteligente, dar si ca au amintiri, ca au sentimente, nici nu mai spun, ca gandesc si ca aciunile lor sunt motivate.
    Iuliana, mi-ai amitit de intamplarea din curtea noastra: cainii nostri erau legati langa custile lor(acum au curtea lor si sunt liberi), am adus din Banat doi boboci de rate mute si cresteau prin curte, printre flori, fiind doar doi nu-mi faceam probleme ca strica. Bobocii au crescut, aveau deja pene cand, intr-o zi, venind de la serviciu, ma uit la Rex si vad plin de pene in jurul lui. El statea pe burta (caine lup) cu labele tinea ratoiul mut si cu botul il jumulea, doar aripile mai aveau pene. Cainele se juca, de fapt, ratoiul fiind mut nu protesta, asa ca s-a ales cu spinarea franta care s-a vindecat pana iarna tarziu cand l-am sacrificat si abia atunci am vazut ce-i facuse Rex. Nu pot sa ma prefac ca am crescut gaini si rate doar pentru companie, le-am crescut pentru hrana familiei, asa cum fac toti oamenii care au curte si fac asta.
    Dar si porcii sunt inteligenti si sufletisti, stii videoclipul acela cu porcul negru care i-a salvat viata stapanei lui? a iesit la sosea si a asteptat pana un om l-a bagat in seama si l-a cvondus acasa unde stapana lui era cazuta si inconstienta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elisa, eu rate n-am taiat si inca nu o pot face.
      Dar gaini da, mai intai a fost f greu, imi intra ciorba cu tepi si ghionturi, dar acum incepem sa nu mai avem atatea mustrari de constiinta.
      Intr-adevar, cred ca ai dreptate ca au si memorie

      Ștergere
  8. ASA M-AM SPERIAT SI EU CU PUII DE CURCA,CAND M-AM DUS SEARA SA LE INCHID COTETUL SI EI NICAIERI....SI SUNT 30 LA NUMAR.......DUPA CE I-AM CAUTAT DISPERATA,AM INTREBAT SI PRIN VECINI,SEARA CAND SA INCHID GAINILE VAD CURCANUL SI UNUL DIN COCOSI PE PRIMUL BAT DIN FATA DIN COTETUL GAINILOR.....MA UIT BINE CU LANTERNA SI ERAU TOTI ACOLO,CU SURATELE LOR MAI MARI.......NOI INCA NU AM AVUT PUTEREA SA TAIEM GAINI,COCOSI, DOAR O SINGURA GAINA PE CARE O BATUSE CURCA SI CARE ORICUM NU-SI MAI REVENEA.NU MA INDUR,FIECARE E DEOSEBITA DE CELELALTE PRIN PENAJ SI PRIN GESTURI.AVEM GAINI CARE SE URCA PE MASA SI MANANCA DIN FARFURIE,GAINI CARE TI SE CUIBARESC IN BRATE SEARA SI ALTELE CARE NU SE APROPIE PREA MULT DE NOI.IAR PE CATEI NU I-AM LASAT DECAT IN COMPANIA GASTELOR, O SINGURA CATELUSA STA LANGA GAINI SI ACEEA NU A MANCAT IN 13 ANI NICIO GAINA.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu regret iti spun ca, din pacate, cainele odata invatat sa manance gaini, nu se va mai dezvata niciodata.
    Este doar, repet, doar o chestiune de timp pana cand o noua gaina ii va cadea victima. Pt. siguranta, pune un gard intre pasari si acel caine.
    Este trist dar acesta este adevarul!

    RăspundețiȘtergere