duminică, 27 octombrie 2013

Amintiri din copilarie 2 - de Sfantul Dumitru

Dintotdeauna, din cele mai vechi povesti pe care le-am aflat, la Bolintin a fost mare sarbatoare de Sfantul Dumitru, sarbatoare care avea ca punct culminat balciul.
Copii fiind ( eu si Cristi, frate-meu cel mare) asteptam cu nerabdare, cu infrigurare chiar, duminica din saptamana in care se sarbatorea Sfantul Dumitru, pentru ca atunci mergeam si noi la balci, impreuna cu restul satului.
De ce eram atat de nerabdatori? Pentru ca balciul acela era magic.
Intotdeauna mergeam duminica, dar sarbatoarea si balciul incepeau de lunea si tinea toata saptamana, dar duminica era ziua principala din toata saptamana.
Sambata seara mamaie ne pregatea pentru ziua urmatoare, am observat ca era mai fericita in saptamana aceea, mai ales ca avea un motiv de santaj : Nu va potoliti? Nu mergeti la balci! , asa ca in acea saptamana eram amandoi mai cuminti, mai curati, mai faceam si ceva treaba, atat cat ne permitea forta pe care o aveam la venerabilele noastre varste de atunci.
Cum spuneam mamaie ne pregatea de seara, ne spala, ne pregatea hainute bune, de sarbatoare, iar noi eram atat de nerabdatori incat nu prea puteam dormi in acea noapte.
Dar intotdeauna venea dimineata, cea mai lunga dimineata ne parea, pana cand plecam de acasa. Si apoi drumul...uf! ce drum lung, locul unde se tinea balciul era la intrarea in sat, iar noi stateam destul de departe de acel loc, astfel incat aveam de mers destul de mult.
Pe drum erau o multime de oameni, cu acelasi traseu ca si noi, iar mamaie si tataie din cand in cand se mai opreau si mai intrau in vorba cu Cutare a lu`Cutare, spre exasperea noastra.
Eu si frate-meu efectiv topaiam de nerabdare tot drumul.
Pe masura ce ne apropiam de balci se auzea muzica. Fel si fel de muzica. Iar muzica aceea ne facea sa tremuram ca descreieratii de nerabdare, fiecare isi lua cate un bunic de mana si incercam sa-i tragem mai repede dupa noi, facandu-i pe mamaie si tataie sa bufneasca in ras, dar lasandu-se tarati de noi.
Pe masura ce ne apropiam de balci, apareau pe marginea drumului masute pe care se vindeau fructe, legume, haine, incaltaminte, oale, linguri de lemn, cani, castroane, farfurii de lut, iar mamaie si tataie se opreau si se uitau la fiecare masuta, evident spre disperarea noastra.
Intr-un tarziu, dupa toate vizitele alor mei la toate tarabele de pe marginea drumului, ajungeam in sfarsit la poarta balciului.
Doamne, ce era acolo! Erau o gramada de lucruri stralucitoare, frumoase, luminoase, magice! Erau lanturile, in care tataie nu ne lasa sa ne dam pentru ca i se pareau tare periculoase, cu muzica lor, erau un fel de masinute care se invarteau, luminoase si muzicale, erau locuri unde puteam trage cu un fel de arma si daca nimeream tinta puteam castiga mici lucrusoare strident colorate, cu care ne mandream pana la Craciun ( daca nu reuseam sa le pierdem pana atunci), erau tarabe cu turta dulce, cu vata pe bat, cu ciubuc ( un fel de acadele frumos colorate, dar fara bat). Erau tarabe cu fluiere, anumite fluiere pe care numai atunci le puteai cumpara, iar noi trebuia neaparat sa avem cate un fluier din acela, erau Hopa - Miticii pe care oricum i-ai fi aruncat tot in picioare stateau, mai erau niste mingi invelite in hartie creponata, frumos colorata, legate cu elastice, iar bucuria noastra atingea limite nebanuite atunci cand ne jucam cu ele, mai erau diferite jucarii facute din lemn, manual, jucarii simple si frumoase, lasate in culoarea naturala a lemnului.
Fiecare din acestea erau frumos grupate in balciul nostru. Jucariile erau impreuna cu lanturile si masinariile care se invarteau, oalele erau la oale, farfuriile din lut aveau locul lor, imbracamintea si incaltamintea erau grupate in coltul lor.
Mai veneau circarii cu muzica si minunatiile lor, iar noi stateam cu gurile cascate, mirati tare de ceea ce puteau sa faca, iar mie imi placeau tare mult acele fete care faceau acrobatii, cu haine stralucitoare si foarte frumoase.
Mai veneau ciobani, din fel si fel de locuri, care vindeau oi, miei, capre, branza, pastrama si cuverturi frumos facute din lana oilor.
Mai erau lingurarii cu lingurile lor de lemn, de diferite dimensiuni, foarte frumos colorate, cu modele simple facute cu un soi de fier incins. Nu exista balci in care mamaie sa nu-si cumpere linguri de lemn.
Mai veneau tiganii caldarari cu tuciurile si ceaunele lor frumos facute din arama. Tin minte intr-un an cand tataie a cumparat un asemenea tuci, era imens, cat a stat si a negociat cu acel tigan caldarar, impresia mea fiind ca ei se cearta si nu intelegeam de ce, si mare mi-a fost mirarea cand s-au despartit razand si multumiti amandoi de afacerea incheiata.
Iar noi mergeam la fiecare taraba, ne uitam la toate minunatiile de acolo, ne dadeam in anumite masinute in care ne lasa tataie sa ne dam, ne cumparam turta dulce ( numai acolo am mancat turta dulce atat de buna, avea un gust specific de Sfantul Dumitru), iar la sfarsit ne opream in zona gratarelor unde mamaie si tataie ne cumparau mici gustosi, pastrama frageda si buna, iar ei isi luau cate o cana de lut plina cu vin fiert, iar noua ne luau o bautura ( un suc) dulce, aromata si buna pe care nu-mi aduc aminte cum o chema.
Cand ajungeam acolo, la gratare, stiam ca suntem spre finalul vizitei noastre si ma intristam un pic, dar imi si placea pentru ca pastrama si micii de acolo erau foarte gustosi, in plus faceau parte din ritualul nostru. Trebuia sa stam la coada sa ne vina randul, apoi trebuia sa asteptam sa ni le prepare. Dar merita pentru ca nu am mai mancat niciunde asa bunatati ca acolo.
Iar dupa ce terminam de mancat ne indreptam incet spre iesire sau mai faceam iar un tur de balci, dar foarte scurt, ne opream la anumite tarabe unde ai mei isi cumparau cele necesare acasa.
Apoi luam drumul spre casa, care mi se parea si mai lung decat la venire, iar pe seara, dupa ce ei isi terminau treaba si se retrageau in casa, tataie ne spunea povesti despre Sfantul Dumitru care baga caldura in pamant si lasa frigul sa vina, astfel stiind ca de la acea data ne puteam astepta sa ninga.
Si daca ningea...sigur nu mai era mult pana la Craciun :).

La multi ani de Sfantul Dumitru!

7 comentarii:

  1. Uite ca ieri, trecand prin Bragadiru, am nimerit la Zilele Orasului; si ne-am amintit si noi de balciurile de demult, de Hopa Mitica si mingiutele cu elastice si mici si taraf... Si ma uitam ca acum cantau Antonia si Vunk pe o scena moderna, copiii tineau in maini baloane cu heliu in forma de Mickey Mouse; diferit si totusi simteai si vedeai in ochii copiilor aceeasi bucurie, aceeasi emotie, fericirea ca stau pana se face intuneric intre tarabe, mici, bere, muzica, parinti veseli si o atmosfera pe care parca o data cu varsta nu o mai traiesti la fel...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am vrut sa povestesc de kich-urile care au aparut dupa 90, ci de ceea ce era inainte.
      Adevarat, copiii se bucura acum, asa cum si noi ne bucuram atunci. Numai ca ei nu stiu cum era atunci.

      Ștergere
    2. Si inca mai vedeai batranii - si nu numai - in portul popular; acum, din cate stiu, doar prin cateva sate din nordul si vestul tarii ii mai intalnesti; si e fabulos sa vezi bunicile cu opinci, cu ie si fota...

      Ștergere
  2. Faci ce faci si-mi mai smulgi niste lacrimi :)
    Si daca tot ai pomenit de Sf.Dumitru sa le uram parintilor nostri "La multi ani!"
    Azi aniverseaza nunta de rubin,40 de ani de casatorie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce balciuri erau pe vremea mea...acum 40 de ani , aveam vreo sase ani :)) Doamneee, ce amintiri mi-ai trezit cu postarea asta...ce vremuri , ce frumos, ce atmosfera...cel mai mult imi placea sa ma dau in acea roata din lemn, care se numea dulap, valeu ce mai senzatii traiam :)) ! Azi, nu mai e ce-a fost odata... tarabe pline cu kitschuri , manele, mult zgomot, si in general ceva ce nu ma mai atrage. La mine in oras exista balciul de Sf. Marie, 1-8 septembrie, unde merg doar sa-mi mai cumpar cate un fund lemn, linguri, si ceva ghivece de flori din cele de pamant , care au ajuns sa aiba un pret de sa nu-ti mai vina sa cumperi. As da timpu' inapoi daca as putea, cum nu se poate, mergem inainte. La multi ani celor care si-au sarbatorit ieri ziua numelui, (printre ei si tatal meu :) ) si multa sanatate tuturor ! Te imbratisez ! Dana B.

    RăspundețiȘtergere